| = art | lavinia micula [25.Aug.06 11:46] |
| un fel de a spune despre nefericire, ca si cum acesta ar fi unica portiță de salvare, o iesire dintr-o lume in care imaginile se reflecta succesiv dintr-o oglinda in alta. noi, niciunde... as incepe textul ceva de genul: usa este o iluzie femeile se ridica toate zdrobindu-mi fericirea de nefiinta eventual cu aceasta continuare la timpul prezent. si, nu pare a fi necesara o "nuanțare" a ochilor placut :) thais | |
| = de culoare nu pot scapa :) | Marinescu Victor [25.Aug.06 12:12] |
| multumesc Thais, aceeasi prin textele mele si ma bucura foarte mult. am sa tin cont de sfatul tau, doar ochii raman albastrii :) Victor | |
| = și dacă | Ela Victoria Luca [25.Aug.06 12:19] |
| ai ști că fiecare cerșetăr își cunoaște iluziile, are un soi de demnitate a lui - și aici despre asta tu scrii - și dacă ai știi că fiecare dintre noi avem sămânța acetsui cerșetor în noi, atunci când privim alt om, atunci când îi zâmbim, atunci când scriem, când iubim, când pictăm. fiecare "cere" un ecou, o reverberare în celălalt, oriunde și oricine ar fi celălalt. și ce nefericiți suntem când nimic, nimeni nu este acolo spre a ne vedea, auzi, atinge, înțelege... iubi... etc. mi-a plăcut mult "copii mei ar putea înota departe cu adn-ul împrumutat nefericit aș fi dacă lumina s-ar opri în drum și cerșetorii m-ar arăta cu toate degetele lor murdare mai cerșetor decât ei nefericit aș fi" (dar pune un i la copii mei) Ochii albaștri, desigur. Și copiii? Ela | |
| = Ela, | Marinescu Victor [25.Aug.06 12:42] |
| si daca m-as recunoaste in fiecare cate putin, cersetor sau nu, as fi m-ai putin implinit fiindca m-as uita pe mine in ei si n-as mai trai sa ma arate cu degetele. poate ca deja bat campii, dar ma intelegi tu :)multumesc pentru i-ul uitat in copii, dar tot cu ochi albastri vreau sa ma imbrace oglinda. bucuros de semn, Victor | |