| = cufundată în apele albastre pentru tămăduire adun alge | Maria Prochipiuc [02.Sep.06 17:28] |
| Poemul tău de aici sub formă de promisiune mi se pare condensat, l-am citit de câteva ori ca să pot reuși a pătrunde prin lianele de cuvinte, e un poem construit după o anumită idee, așa îl percep eu, cred că ai putea puțin să-l aerisești. Confruntarea între o ea și un el în primele două versuri, de la versul șase deja imaginea se dublează, nimb de mamă, descântec, fructe între frunze, trei imagini într-un singur vers, nu zic că ar fi rău, dar totuși … versul șapte lasă libertate cititorului, versul opt deja se combină cu nouă, unde găsesc neinspirată sintagma: copilul meu va afla să iubească…versul zece si unspreze- condensate iar in imagini, iar la ultimul vers aș renunța. În ansamblu nu pot zice că e un poem rău, ci din contra chiar bun, doar că obosește cititorul…e poate doar părerea mea! | |
| = maria prochipiuc | constantin cornelia claudia [02.Sep.06 17:39] |
| Mulțumesc enorm pentru că mă ajutați să văd poemul și de partea aceea. Până să citesc comentariul am mai schimbat cîte ceva și urmează să pritocesc percepția dv. | |