| = parere | Dan Cârlea [10.Sep.06 09:34] |
| ba ruse, iar faci pacaatul tau capital :lungirea ! poaema are parti tari de tot, dar unele absolut inutile. Uite cum vad eu lucrurile si asa as fi dat stea : "nu mă spăl mult timp ca atunci când voi face asta să pară o schimbare majoră și nu normalitate sunt sătul de normalitate am fost plecat câteva luni în tot felul de dormitoare străine care nu miroseau a tine dar nici a fericire și acum credeam că voi simți pereții ăștia noi curați curg aceleași frustrări ca visele din liceu nu știam că din zeu poți ajunge cerșetor unul umil și cuminte chiar care sângerează vise și speranțe ce devin doar o cicatrice de existență cum dracu i-am învățat pe toți să fie liberi iar eu m-am încătușat în gratiile-astea ? am vizitat ieri și cimitirul am căutat un loc lângă bunicu dar sunt toate pline, aglomerate abia poți să respiri acolo știi și tu numai cu tine am fost în seara aia când fugeam de ploaie ca de moarte și acasă ne miram cum de respirăm cum mă mir și eu acum scriu un testament cu toate lucrurile care le-am greșit și pe care ți le las ție să le repari sau să le uiți" ba, finalul e super, orginal benson, ca sa folosesc o formula din critica consacrata | |
| = like a knight from some old fashioned book | RA [10.Sep.06 09:51] |
| la pariu ca nu-mi dadeai stea ? :)) nu tai nimic din ce simt. iar azi nu e zi de sinucis, pot insa sa gasesc motivele. | |
| + ... | ioan albu [10.Sep.06 17:12] |
| mi-a plăcut textul, cu excepția următoarelor versuri: "nu mă spăl mult timp ca atunci când voi face asta să pară o schimbare majoră și nu normalitate sunt sătul de normalitate nu mănânc nu beau iar prima bere e mereu și prima beție" care nu că mi-ar fi displăcut în sine (ultimul, dimpotrivă), dar mi se par superflue. cred că poezia începe după ele, de unde curge unitar. revolta împotriva normalității de la început - o revoltă împotriva normalității înțeleasă ca și condiție degradată, decăzută, ca a omului față de supraom la Nietzsche - este un subiect care e bine servit și fără această introducere. ce-am fost ieri, și ce sunt azi! când oare m-am transformat din teribilul care eram în liceu în acest om plat și normal care sunt astăzi? tema aceasta se împletește în acest poem cu aria sugerată de acest "tu", care marchează, în prezentul din care se face evaluarea relației trecut-prezent, tocmai posibilitatea viitoare a răscumpărării greșelilor trecute. poetul simte cum se mortifică, se simte captiv pe traiectul acesta al mortificării, și se percepe, în definitiv, pe sine însuși ca pe un mort. de unde ideea sinuciderii își pierde din forță (mort să se sinucidă?), mai ales că nici în cimitir nu exită loc. cred în funcția consolatoare a acestui "tu" și mai cred că aved în față o poezie de creștere, de tranzit de la o etapă a vieții la alta. o poezie bună. | |
| = re- albu | RA [10.Sep.06 17:34] |
| ai dreptate, albule, prima parte introductiva era inutila. nu foarte, poate o sa folosesc ideea in alta parte. :) in rest multumesc de 1.trecere ( ca a trecut ceva timp )/ 2.apreciere. | |