| = Vizualizare, spațializare... | Ana Maria Zlăvog [22.Sep.06 09:50] |
| Excelent! Decorul este trasat prin vizualizare și spațializare, iar eul poetic e la sfârșitul și începutul unui alt drum al cunoașterii personale. Mi-a plăcut poezia în ansamblu, dar și separat, anumite contexte sunt foarte bine redate prin versificație și limbaj poetic.Voi reveni, mult succes! | |
| + ursul de la capatul cerului | dorin cozan [22.Sep.06 12:41] |
| ptr crezul poetic diferit, prezent si aici, ptr limbajul curat si decorul special in care va incarnati ideile si ptr miza textului: poetul e un insetat de viata si viata de el felicitari ps: desi necesar in economia textului, eu as alege un alt titlu | |
| = Ana Maria, Dorin | Vasile Munteanu [22.Sep.06 14:16] |
| Ana Maria: pește sau albăstrea - :) - bine ai venit pe site și în pagina mea; te mai aștept, mulțumesc. Dorin: știindu-te nu degrabă vărsătoriu de stele, aprecierea ta mă onorează; mulțumesc. | |
| = da | Jigăranu Adrian [22.Sep.06 14:49] |
| e ca o iesire din timp poemul tau, o iesire din cotidianul cenusiu. aici pe site se scrie cu ochii deschisi, se descriu lucruri firesti si sentimente impersonale, insa poemul acesta, cred eu, e scris cu ochii inchisi, imaginandu-ti... da, o instelare fericita... | |
| = Adrian | Vasile Munteanu [22.Sep.06 14:57] |
| nu are rost să reluăm discuția despre "înstelare" de acolo de unde au lăsat-o alții :); cel care scrie, cred eu, trebuie să aibă atât conștiința a ceea ce scrie, cât și anumite valori acceptate sau asumate la care să se raporteze permanent; mulțumirea mea e destulă dacă privirea-mi intersectează închișii ochi deschiși spre înăuntru; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte. cu respect, | |
| = De acord | Andu Moldovean [22.Sep.06 15:44] |
| Un poem in care spiritul palpita "ca o seva". Imi place si aceasta dualitate care, la o citire mai atenta, razbate dintre toate versurile. Nu e neaparat ceva nou, despre "unitatea contrariilor" sau si mai mult, despre "revelatia neantului" s-a mai scris, dar aici Vasile reuseste sa batatoreasca un pamant uscat cu pasi de "urs de zapada". Cu toate acestea, tot nu-mi place acel "de parca m-as droga" din chiar primul vers. Spune prea mult si, poate tocmai de aceea, nu imi mai spune mare lucru, in raport cu restul poemului. Il felicit cu aceasta ocazie si pe Dominus pentru "nasul" sau la acest poem. Vulpoiule :-) Multumesc de lectura, Vasile. Cu pretuire (cum spui tu :-) Bobadil. | |
| = Andu | Vasile Munteanu [22.Sep.06 16:03] |
| îți mulțumesc pentru apreciere și pentru faptul că deși nu mă prețuiești, te lași prețuit :); cât despre text, dacă în multitudinea abordărilor conceptuale ai găsit loc și pentru "ursul de zăpadă", e bine, poate mai bine dacă, pornind de aici, ai continua interpretarea într-un registru psiho-fiziologic și lingvistic, atât individual, cât și supraindividual. cu prețuire, | |
| = aspir cu voluptate... | ADRIANA GIURCA [27.Sep.06 21:06] |
| ... acest aer deplin! ce aproape poti aduce oamenii de cuvinte! | |
| = Adriana | Vasile Munteanu [28.Sep.06 02:04] |
| nu te lăsa amăgită, să vezi și ce departe știu să-i duc; vezi alte poezii...:); mulțumesc pentru lectură și pentru semn. | |
| = aproape care te aspira | ADRIANA GIURCA [28.Sep.06 02:51] |
| imi place sa ii numesc pe oameni aproape. cat de departe ii mai poti duce e aproape povara de a nu-i mai putea intoarce in ei. sufocarea. nerasul, neplansul. straini. mai trec cand esti acasa. | |