Comentariile membrilor:

=  Laura	Liviu Nanu [25.Sep.06 18:58]
Laura, poate ar trebui o dezbatere serioasă și aici pe tema asta. Deși sînt sceptic. Însă la cenacluri ar fi tocmai bine, acolo ne privim în ochi și nu ne mai putem ascunde după monitor. Recomand articolul tău și sper să fie citit de cît mai mulți.
=  de acord	Vasile Munteanu [25.Sep.06 19:18]
foarte interesantă tema și maniera de abordare; cred, însă, că autoarea ar trebui să revină asupra lui a de(s)conspira.
=  simpatie	Paul Bogdan [25.Sep.06 19:39]
Acest subiect a fost laitmotivul fetsivalului poezie.ro Agigea de anul acesta. Unul dintre cei care s-au confruntat stângaci cu acest subiect a fost Marin Mincu. Sper să mă pot realimenta cu simpatia de atunci pentru a reda atmosfera. Se pare că acest subiect începe să devină un sentiment în rândul scriitorilor. Felicitări!
=  rugăminte pentru Paul	Vasile Munteanu [25.Sep.06 20:05]
din câte știu, întrevederile voastre sunt înregistrate; există posibilitatea de a intra în posesia unei astfel de înregistrări? cu respect,
=  raspunsuri	Laura Huiban [25.Sep.06 21:13]
Ma bucur ca exista interes pt aceasta tema. Sincer, un motiv pt care am decis sa postez articolul (care apare miine si in cotidianul "Desteptarea", Bacau)este ca multi autori de pe poezie.ro ar putea la un moment dat sa se intrebe pe buna dreptate "sunt sau nu sunt un impostor"? Acum, dupa cum se vede, un raspuns afirmativ nu-i dezavantajeaza total. Multumesc, Liviu Nanu, pentru recomandare. Paul, ma bucur de reintilnire. Vasile Munteanu, am apreciat subtilitatea invitatiei. :)
+ pe margine, la centru și... în tribună	Vasile Munteanu [25.Sep.06 21:42]
dacă eram subtil, intram în politică; d.p. meu d.v., de "impostură" suntem toți vinovați, literatura nu începe nici cu Eminescu (unde vei regăsi in corpore fragmente în sanscrită sau din Khayyham), nici cu Stănescu (unde îl vei descoperi pe Lorca sau pe Stelaru)..., nici atât cu Cimpoeșu sau cu Mureșan (unde ai fi surprinsă câte poți descoperi...2x); ceea ce mi-a plăcut întotdeauna la "curentul moldav" (dacă îmi dai voie să spun așa) a fost că (de la Cezar Ivănescu descălecare) a știut să îi atribuie întotdeauna lui Cărtărescu locul pe care îl merită (nu cel extrapolat de un "chibiț critic" care se visează "maiorescu cu eminescu lui") povestind în "Cititul și scrisul" (de exemplu) cum se cufurea pe el de emoție la 4 ani pt că se privea într-o fotografie...; sărind peste aceste aspecte, cred eu, că e de datoria fiecărui autor care abordează o astfel de temă să fie, în primul rând, exigent cu sine, de aici lipsa mea de subtilitate... Acord textului o stea nu pentru maniera în acre a fost "relatată" (după mintea mea, una de crainic sportiv), ci pentru a atrage atenția unor minți mai ascuțite, puține, dar de care saitul, în ciuda răuvoitorilor, nu duce lipsă să își exprime punctul de vedere. cu sinceritate,
=  pt Vasile Munteanu	Laura Huiban [25.Sep.06 22:31]
Dupa cum am precizat si in comentariul anterior, articolul va fi publicat - in aceasta forma - intr-un cotidian. Nu cred ca este necesar sa va spun ca stilul academic nu este caracteristic presei cotidiene, cel putin dintr-un motiv: ca nu este revista literara. Imi marturisesc convingerea ca nu v-ati imaginat ca as fi abordat aceasta tema in acelasi fel intr-o revista de cultura. In alta ordine, eu chiar am vorbit serios in privinta subtilitatii. Vad ca nu ne-am inteles. Si sut si gool! Cu aceeasi sinceritate,
=  un simplu...	Vasile Munteanu [25.Sep.06 22:55]
offside, de gândire, desigur...; și, pentru că tot am intervenit, corect: Khayyam (nu Khayyham), îi vei descoperi pe Lorca și Stelaru (nu îl vei descoperi...), în care (nu în acre), (,)virgulă după nu duce lipsă...
=  și încă ceva...	Vasile Munteanu [25.Sep.06 23:09]
când m-am referit la "manieră de crainic sportiv", am vrut să spun că aceste rânduri nu sunt în nici un caz "articol", ci o simplă înșiruire de numere de pe tricou și de posturi pe care evoluează; dacă (vă citez) "va fi publicat - în această formă - într-un cotidian", dați-mi voie să vă întreb: apare cumva lângă "fata de la pagina 5"?
=  fiecare pasare...	Laura Huiban [26.Sep.06 00:01]
Domnule Vasile Munteanu, v-am oferit un prea mare credit in prima etapa a acestui dialog virtual. Acum imi dau seama ca am stat de vorba cu un amator al ziarelor care pun mare pret (ca si cititorii lor) pe o anume pagina 5. In acest sens, probabil ca pe Khayyam l-ati frunzarit doar pentru ca lauda cu atata arta vinul...V-as multumi sa va retrageti steaua. Scopul acestei postari este altul.
=  există și păsări mute	Vasile Munteanu [26.Sep.06 02:11]
domnișoară/doamnă Laura Huiban, asocierea, vă dau un exemplu la întâmplare, era făcută (și) pentru ideea lumii ca teatru; da, Khayyam laudă vinul, dar mă tem că dumneavoastră nu înțelegeți nici izma lui Stelaru; îmi permit un sfat, ocoliți autorii care scriu despre vin, nu sunt pentru re(su)porteri...
=  ultimul com pt dl Vasile Munteanu	Laura Huiban [26.Sep.06 10:02]
Sunt pline tribunele acestei lumi de oameni care, anonim, isi urla frustrarile (sa spun "ca si dvs"?). Nu cred ca la asta s-au gindit proprietarii site-ului cind au decis sa ne ofere un spatiu al dialogului cultural, nostalgic domn. Va intreb cu eleganta: Ceva la subiect aveti de spus?
=  ultimul răspuns pt Laura Huiban	Vasile Munteanu [26.Sep.06 10:27]
răspunsul pe care vi-lam dat era la "predicat"; sincer, în urma lecturii, ca "subiect" sunteți absolut neinteresantă; și dacă scuza aia jalnică (cu frustrarea) pe care o aud pe site de fiecare dată când nu există argumente sau contraargumente este tot puteți ce debita "mai consistent", sunt încântat că domnia voastră aveți rezervare "la oficială"; dacă "articolele" acestea relatate ca un copil: mama s-a întâlnit cu tata. i-a spus că vecinii sunt răi și că ne bârfesc că avem restanță la întreținere etc" vi se pare un articol "de cultură", aveți dreptate, nu prea avem ce comunica; continuați să scrieți, cu siguranță cei care înțeleg orice se vor bucura că există ...cultură. mai bine, vă doresc sănătate.
=  Iubesc impostura, dar urăsc pe impostori...	Daniel Stuparu [10.Dec.18 14:27]
Interesantă, discuția de mai sus despre impostură: întrezăresc aici cel puțin două sensuri, insinuate deja în text. Impostorul în sens propriu, și cel în sens figurat. Impostorul la propriu este cel care CULTIVÃ impostura (un caz nefericit: Marin Mincu, deținător al premiului Herder, cel care l-a tradus, împreuna cu d-na Ștefania Plopeanu, pe Umberto Eco în limba română, l-a adus și mai apoi în România pe Eco („cel mai mare romancier al sec. XX” - Radu Cernătescu), tot el fiind cel care, din simpla dorință de a nu pierde acest ultim tren al generației „lubricilor” (Manolescu), a doomiismului în pulbere, care i-a oferit nesperata șansă de a le fi vajnic susținător, din păcate doar prin prestigiul personal, nu și printr-o critică adecvată de DIRECȚIE. Celălalt tip, cel figurat, al impostorului, e ceva mai puțin tragic, și poate chiar mai interesant: e cel al scriitorului creator de istorie. S-a vorbit mai sus de „impostura lui Cărtărescu” (Cimpoeșu), care vorbește despre ceva ce nu există: „postmodernismul românesc”. Scriitorul este însă un creator de lumi, și dacă o realitate nu există, nu înseamnă că ea nu se poate naște din chiar acest imbold (E. Bernea). Aici Gellu Dorian vorbea de „zonele noi” pe care le cucerește orice scriitor de vocație. Umberto Eco, de care am adus deja vorba, a dedicat un întreg roman exact unui asemenea așa-zis impostor: Baudolino. Atâta timp cât putem face distincția între cele două tipologii, cred că ne putem înțelege.