| = . | Ioana Barac Grigore [12.Oct.06 22:46] |
| invitatie cu acceptare si demascare a la hichcock. caut semnul. relationeaza cutremurul! "ticsită cu vise"...? netezeste-o! | |
| + ce a determinat cutremurul? | andreea iancu [13.Oct.06 10:56] |
| mie mi se pare valabil in acest context ¨ticsita cu vise ¨. mi-a placut mult acest monolog, are intr-adevarintimul lui se pune in fata si se prezinta. un caracter de monolog; imi place ca acest personaj poate avea libertatea spunerii si ca poate sa se spuna. este chiar o logoree provocata de sentimente si de angoasa. ¨plescaiti din limba ¨este o actiune care determina un efect: vorbire, salvare; personajul este cel care va invata pe altii sa spuna. si azi se repeta cutremurul: si azi este un eveniment interior. personajul isi exteriorizeaza toate neputintele( de a iesi, de a se imbraca etc )prin aceasta invitatie. mi-a placut acest absurd si acest horror subinteles, o graoza interioara care naste fiinte. este un sfarsit ce incepe o data ce monologul se spune. medeea | |
| = răspund Ioanei și Medeei | Tamara Zub [13.Oct.06 12:52] |
| Medeea, îți mulțumesc din inimă, mă cam temeam de ziua asta de 13, dar tu ai adăugat lumina ta la cea a lui octombrie. M-ai luat prin surprindere, sper să mai facem schimb de frisoane poetice. Ioana, îți sunt recunoscătoare pentru cuvintele tale precise, eu m-am învârtit mult în jurul lui "ticsită cu vise", apoi am hotărât să risc, l-am lăsat așa, în speranța că cineva are să observe "visele". Am schimbat expresia, dar nu știu dacă am găsit una mai fericită. Mulțumesc! | |
| = textul se salvează | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [14.Oct.06 23:06] |
| Știu și eu...textul se salvează datorită unor cuvinte magnetice, dar starea să fie angelică sau apocaliptică, sau și una și alta? | |
| = debut cu avant si de bine | cornel marginean [16.Oct.06 22:49] |
| Rasucesti cu usurinta cuvintele, am citit si alte poezii, din scurta ta lista dar in forta). Marca stranie a moldovei poeziile tale, nu lasi sa cada prea multa lumina pe versuri, mai tai chiar cate o idee in doua si mai pui o vorba legata de vant sa cloceasca ea in mintea cititorului alte idei pe care nici tu nu le vei afla vreodata. stima) | |
| = o chemare neauzindu-se | cornel stefan ghica [04.Nov.06 13:09] |
| o invitatie nevoita. Un indemn iluzoriu, creat de poezia interiaora, adresata versurilor si oamenilor grabiti sa mai treaca. Imaginile indeamna, gandul ne cheama, asezarile sunt simple, intredeschise spre o lume barbara, ipocrita si egoista. Sunt chemarile de care ne temem, pe care nu le recunoastem… ci le asimilam artificial, doar ca pe niste stofe dezgolindu-ne. O poezie rara, bine regizata, urmand un stil aparte, simplu, dar care emana complexitate acolo unde nu te astepti. Ideile sunt vii si aproape de noi (de aceea le resimtim, atunci cand avem capacitatea sa le descoperim). … iar marele cutremur nu va schimba cursul firesc al naturii imane (sa speram ca o sa cutremuram iluzii… pana cand vor cadea realitati cu fructe). frumos cu stima, blueboy | |