| = maturitate si istorie | cornel stefan ghica [31.Oct.06 20:49] |
| cand ajungem la o maturitate suficienta, istoria de "dincolo" isi manifesta puterea prin amintiri, prin imagini, prin clipe aduse langa tine intr-o metamorfoza ciudata. e momentul cand simtim timpul scurgandu-se tot mai spre noi; trecutul ne invadeaza lumea. o poezie traita... iar cei netraind viata, miscare, sens, alternanta, sistem, principii, n-o vor asimila. nu vor vedea tabloul construindu-se in jurul unei mese "ca o ventuza". simtim nevoia inceputului repetandu-se, orientandu-ne intr-un spectru larg de valori. pana la urma, "in mijlocul mesei", e doar "un pahar lung / un singur pahar / al mortii" frumos cu respect, blueboy | |
| = o voce personală | Elena Malec [31.Oct.06 21:50] |
| Poezia ta frumoasă și personală, îmi amintește o alta prelucrarea poetică a Banchetului lui Platon de către St. Augustin Doinaș în Symposion.Te rog să o cauți și să o citești(în caz că nu o știi deja), e o poezie de adolescență, de începuturi, de pe vremea când făcea parte din cenaclul E. Lovinescu. | |
| = O simpla opinie | Pandele Maricica [06.Nov.06 18:41] |
| Mi se pare ca nu ati spus nimic deosebit in poezie. Cateva imagini care vor sa socheze si atat. Poate cer prea mult, dar mie imi place ca o poezie sa fie profunda. Pe aceasta o intelege oricine si, dincolo de cuvinte, eu nu descopar nimic interesant. Iar daca cineva poate considera ca o astfel de strofa "(de sărbători vreau să vă sun și să vă rog să lipiți receptorul de burțile pline cu elevi învățând s-ascult îndelung cum înjuram cum iubeam cum recitam cum mă plimbam prin golul adolescenței cu iubite în mână)" chiar contine vreo idee nemaipomenita, mii de scuze. Dar mie mi se pare extrem de comuna. Cu respect, Mari | |
| = paharul de ceva rece | Silvia Guță [08.Nov.06 14:26] |
| ma simeam si eu asa invartindu-ma in burtile imense ale profilor de unde nu stiu niciodata ce o sa se mai auda.. si mai ales profitand cu inocenta de imaginea buna pe care unii dintre ei o aveau sau inca o mai au despre mine.. si ii respect cu aceeasi indiferenta, lipsita de orice sentiment de multumire sau simpatie.. si stiu ca voi ajunge odata in momentul acela in care toate numele si toate figurile lor mi se vor amesteca intr-un pahar de ceva rece in care de fapt va trebui sa ma recunosc si pe mine, cea de acum, cea de atunci, cea de candva.. o poezie care, tocmai, nu ascunde nimic, putand sa para unora "deloc profunda".. dar profunzimea e masurata in adancimea propriilor experiente, asa ca nu stiu ce ti s-ar putea reprosa tie, poetul care a scris o poezie "ce poate parea deloc profunda si usor de inteles pentru toti"... silvia | |