| + in fiecare an, alta aceeasi toamna | Dana Stefan [15.Nov.06 12:49] |
| este poate, unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care eu le-am intalnit la tine. dincolo de constructia inedita a frazelor, alternari de rosuri cu albastruri, exista aici o forta obtinuta din delicate nuante rasucite precum ata intr-o iglita, apoi urzeala firului batut bine pe batatura. anotimurile le primim neconditionat, ele nu sunt decat treceri firesti ale lucrurilor, murind din dragoste de viata cate putin, in fiecare zi.. Dar: "Accept dimineața asta doar pentru că ea însemnă cu siguranță mai mult decât o rotire întreagă si monotonă a limbilor de ceas! Astăzi voi ieși din mine și voi privi în jur, la lucrurile simple. Uite câte nuanțe sunt afară, câte culori… " instelez textul acesta, care pentru mine inseamna un crez ce il transforma totodata intr-un poem deosebit pentru sufletul meu. cat despre calitatile de prozator ale autorului, nu mai e de spus, cam de multisor. | |
| = Dana S | Sorin Teodoriu [15.Nov.06 17:42] |
| Ma bucur ca eseul a rezonat cu sufletul tau. Iti multumesc pentru cuvinte si atentie. | |
| = Astăzi cota riscului de comunicare este zero | Maria Gold [15.Nov.06 18:08] |
A rezonat și aici enorm. | |
| = Chapeau! | Elena Marcu [15.Nov.06 23:27] |
| Un text matur care-și afirmă rangul. Și literar, și uman. Nu mi-e clar de ce îi spui eseu, dar îmi e perfect indiferent ce încadrare poartă, atâta vreme cât a reușit să-mi circule prin vene nestingherit fără să fabric anticorpi. De fapt, să-mi fie atât de bine cu el. Jos pălăria! | |
| + bun | Adina Ungur [16.Nov.06 02:41] |
| Pentru Sache: Foarte trist textul! Sigur că am rămas cu tristețea, pe de altă parte am și convingerea că însuși textul trebuie să fi fost o pastilă roz, fiindcă decantarea aduce aproape în mod definitoriu liniște și speranță, cele două lucruri după care naratorul, la momentul scrierii, tânjește. Partea de schiță e perfectă, cealaltă, a reflecțiilor, e ca o culisă de actor jucată la public și chiar mai mult decât atât. Fericită îmbinarea lor, de o sinceritate captivantă! Să știi că e bun. Textul. Cu minime îmbunătățiri, după ce te vei detașa de emoția compunerii, va rămâne un text în proza, bun. Felicitări! | |
| = să nu te superi | florian stoian -silișteanu [16.Nov.06 05:16] |
| O dimineață a ta are lipsă un ..ceva....începutul...Nu este un bai.... Te salut frate Sache. Am citit și re textul.Cu ceva ani în urmă am primit o eșarfă de la Adina. Desigur ar trebui să tac. Adina Dana și surorile toate sunt oameni faini. Nu găsesc potrivit de stele pe aici.Mă cam încurc în aprecierile de genul...desigur nu contează ce spun cum contează că încă nu tac.Fac o pauză..citesc din nou....Sache bătrâne...prea mult sirop....mama lui de text.....desigur ca un magnet atrag antipatiile orașului.....semafoarele sunt toate pe verde....trec ....altfel....cred în forța limbajului care se naște....în fine.....este ora 05 și 14 minute....e prea blândă toamna cuvintelor...e ca și când vezi bine ce frig e pe afară și tu bătrâne spui lumii să meargă în tricou....te salut cu prietenie | |
| = semn | Elia David [16.Nov.06 09:03] |
| Excelenta, de efect intercalarea planurilor. Personal, nu am nimic cu siropul, uneori face bine. Mi-a placut si gata. | |
| = *** | Corneliu Traian Atanasiu [16.Nov.06 17:39] |
Răgazul cafelei. Asta cînd nu ești prea zorit, cînd te trezești din timpul care te duce cu el într-un răstimp. Și te copleșește dezlînarea vieții, amintirea neîmplinirilor și fel și fel de nostalgii. Bine marcat stabilizatorul prozaic, cinismul, umorul, persiflarea care dau un pic cu tifla și lasă totul, încă o vreme, într-o suspensie tot mai vinovată, mai amețită. | |
| = familiaritatea înstrăinării | Corneliu Traian Atanasiu [16.Nov.06 17:33] |
Răgazul cafelei. Asta cînd nu ești prea zorit, cînd te trezești din timpul care te duce cu el într-un răstimp meditativ. Și te copleșește dezlînarea vieții, amintirea neîmplinirilor și fel și fel de nostalgii. Bine marcat stabilizatorul prozaic, cinismul, umorul, persiflarea care dau un pic cu tifla și lasă totul, încă o vreme, într-o suspensie tot mai vinovată, mai amețită. | |
| = familiaritatea înstrăinării | Corneliu Traian Atanasiu [16.Nov.06 17:34] |
Răgazul cafelei. Asta cînd nu ești prea zorit, cînd te trezești din timpul care te duce cu el într-un răstimp meditativ. Și te copleșește dezlînarea vieții, amintirea neîmplinirilor și fel și fel de nostalgii. Bine marcat stabilizatorul prozaic, cinismul, umorul, persiflarea care dau un pic cu tifla și lasă totul, încă o vreme, într-o suspensie tot mai vinovată, mai amețită. | |
| = raspuns | Sorin Teodoriu [18.Nov.06 10:41] |
| Maria Gold, Elena Marcu, Adina Ungur, Florin, Elia, Corneliu, Corneliu, Corneliu (de trei ori :) Iertati-ma pentru intarzierea raspunsului. Ma bucur ca ati lasat un semn, asta inseamna ca mai mult sau mai putin, textul a insemnat ceva pentru voi si asta-i important pentru mine. Stiu ca textul este inca nefinisat, mai tarziu voi reveni pe el. Stiu Florine ca are cam mult sirop, dar ce sa-i faci frate! Uneori asa iese, totul e sa nu se zahariseasca de tot textul. Va multumesc tuturor. | |
| = *** | Monica Claudia [03.Dec.06 02:03] |
| O alta toamna...acelasi Sache.......Mi-a fost dor sa citesc ceva scris de tine.....Multumesc | |