| = setti | Oana Rovența-Micu [23.Nov.06 17:44] |
| ''va fi mitos'' - ma gandesc la blana de iarna :-) | |
| = nisa versus falie | nica mădălina [23.Nov.06 18:46] |
| daca nisa se face in retina, atunci ritmul gafait al premonitiei din ultimele doua strofe devine un fel certitudine incomoda. adica exact precum intoarcerea cu fata spre verso. reptitia faliei si a ierbii inchide aici o promisiune. | |
| = re: | Adela Setti [24.Nov.06 13:09] |
| Oana - este o blană. Pentru iarna din noi. Mădălina - nu e nici o premoniție în ultimele 2 strofe. Din "portretul de patru în care doi s-au întors cu fața spre verso", doi au ieșit. Ceilalți 2, adică. Promisiunea stă în punctul de întâlnire, "dintre gulerul tău și gâtul meu încolăcit de reflexe", în actul dăruirii și al regăsirii. Nu spun mai multe că iar dau în explicații exhaustive. Adela | |
| = revin | nica mădălina [24.Nov.06 13:45] |
| acest punct de intalnire transforma premonitia (asa vazusem eu ritmul zicerii, adica felul in care se exprima si nu ceea ce se exprima) in certitudine. si mai ziceam ca imi placuse repetitia aceea, ca un contur care incadreaza sensul transmis. adica poate am ales o forma nepotrivita pentru a spune ca rezonasem cu ultimele doua strofe...:) pierderea ca mijloc al regasirii, da. mai mult, o pierdere voita. | |