| = ela victoria | Oana Rovența-Micu [24.Nov.06 22:08] |
| privirea in privire, visul in vis, lumea in lume, noi - pioni pe scena mare. durerea de a indura agonia coloanei de suflete din cuvantul om,, deja suprasaturat de nimicnicie. direct la subiect. de ce imi lasi impresia ca te uiti in urma? | |
| = ochi în ochi | Tamara Zub [24.Nov.06 22:18] |
| Poemul parcă ar rezona cu un interior de catedrală, în care se vede "coloana de suflete", împodobită cu scoici proaspete și cu boabe de mărgean. Mă uimește faptul cum spui "te rog să mă crezi", rugămintea asta are o forță, o libertate demiurgică. A-i privi pe toți oamenii în ochi și a spune despre asta în text - iată o experiență poetică nouă pentru mine. Parcă ar mai fi nevoie totuși de niște zgomote, de niște artificii în final, dar poate că eu greșesc. | |
| = TeTe | Nicolae Diaconescu [25.Nov.06 00:19] |
| Uită-te în ochii mei și dacă vrei să te cred, cât ești editor, nu accepta aprecieri de la "subordonați", steluțe, recomandate, sau revenirea de mai multe ori cu același " obect" la " membrii cu cele mai recenTe Texte". Vasăzică în jurnalul de mai sus pui la îndoială sinceritatea oamenilor , a prietenilor dar sfârșești prin " nu mă întreba mai mult decât îndur". Ba te întreb pentru că suferința ta e mimată și e nevoie de sinceritate fie că o exprimi în poezie, proză sau chiar în " personale" . | |
| = Oana, Tamara, Nicolae | Ela Victoria Luca [25.Nov.06 00:22] |
| Oana, mulțumesc, ai perceput ce este de neîndurat uneori în această coloană de suflete. Tamara, mulțumesc, finalul s-a dorit aburpt, fiindcă așa simți uneori sfârșitul unei zile. Nicolae, Nu îți doresc "mimarea" asta. Și voi privi direct în ochi, oriunde, pe oricine. Nu de prieteni mă îndoiesc, ci de cel ce se face că este. Fie că e în poezie, în proză sau în personale. Ela | |
| = Nu întreb nimic, amănuntele nu au importanță. | Iakab Cornelia Claudia [25.Nov.06 12:41] |
| Profund poem, transparent, sincer, o privire descrisă din interior pornind către departe și înapoi spre cele mai apropiate persoane. Suntem cine vrem să fim, păcat că nu ne potrivim om cu om, măcar în acțiunile cele mai simple și mai indispensabile. Poate de vină e și genetica, și complexitatea structurilor psihice, necunoașterea lor, oricum ar sta lucrurile suntem tot cine vrem să fim, în măsura în care facem și eforturi pentru acest lucru. Mulțumesc pentru lectură! | |
| = am privit azi toți oamenii in ochi" | Erika Eugenia Keller [25.Nov.06 18:39] |
| citind poezia- ochi, suflet-...."sufletul unui Om se citeste in chii lui" imi trec prin minte cuvintele lui Aristotel ce compara gândirea cu senzația, vederea zicea el degajă culorile lucrului, dar pentru aceasta ea are nevoie de lumină care face în același timp lucrul "vizibil" și ochiul "văzător", gândirea are de asemenea nevoie de un echivalent al luminii pentru a supune lucrurile gândului. Această "lumină" intelectuală a numit-o "gândire în act". asa ca lasa-ma sa spun sincer ca poezia ta lumineaza si sufletele devin vizibile- numai ca aureola lor difera cu drag, | |
| = Cornelia, Erika | Ela Victoria Luca [27.Nov.06 17:07] |
| Cornelia, interesant ar fi să poți privi simultan oamenii. Dar chiar și așa, unul câte unul, direct în inima lor, și tot îți conștientizezi neputința de duce totul deodată. Mulțam fain. Erika, vine o vreme când nu mai poți cuvânta, nu poți decât grăi prin privire. Fiecare să înțeleagă. După suflet și faptă. Mulțumesc pentru acest semn. Ela | |
| = există o sursă a izvoarelor și distanțele față de ea | Iakab Cornelia Claudia [27.Nov.06 23:07] |
| Poți să privești toți oamenii deodată, în esența lor unică. Doar să nu se facă acea greșeală de a o considera păcălită de șarpe, păcătoasă, izgonită din rai...etc | |
| = giornaliero-pt cunoscatori | felix nicolau [28.Nov.06 00:16] |
| nu e nicio mimare, ela picteaza dupa natura si, din finete nu dezvaluie putregaiurile care lumineaza demonic padurea in noapte... | |
| = gracias | Ela Victoria Luca [28.Nov.06 00:33] |
| Cornelia, privind toți oamneii deodată în esența lor, reușești să mergi pe deasupra lucrurilor. Dar pentru asta e necesar să privești cu lentile contra-negurii. Ceea ce am făcut de la 4 ani. Însă nu pot neglija ce văd. Pot doar să tac. Mult. Felix, da, grea pictura după natura umană când atâta putreziciune și nu suntem în Danemarca. Seara de 24 noiembrie trebuia cumva spusă. Gracias, rar spun, rar, atunci când nu se mai poate altfel. Ela | |