| = inca indecisa despre o poezie circulara | nica mădălina [01.Dec.06 21:02] |
| haosul dinauntru ca sursa a stelei dansatoare. aici paticularul eului e raportat nu doar la general, ci si la ideea de esenta unica, chiar si la aceea de fiinta unica. introducerea in "schema" a jocului nu face decat sa complice. pentru ca finalul sa dea o solutie, printr-un simbol, acela al copacului universal. armonie ar insemna aici tocami ordine si deci negarea titlului? cu alte cuvinte, aceasta poezie mi se pare nitel prea densa in substraturi conceptuale, filosofice, chiar metafizice. desi zicerea se face intr-un registru accesibil. incepe ca o lupta si se termina ca o resemnare, ca o repliere, re-inchidere (ideea citirii semnelor). sau poate calitatea ei sta tocmai aici, in a pune niste intrebari, chiar daca nu prin sugestie, ci explicit. | |