| = parere | Anghel Pop [06.Dec.06 04:33] |
| Felix, vreau sa semnalez cateva erori de redactare care s-au strecurat in acest material masiv: "despree" "axtelor" (probabil "actelor") "ciolhan" (CHIOLHÁN – Din tc. külhan.) "Dorian Grey" (Dorian Gray) Mi se pare foarte interesant procedeul prin care cuvantul "entuziasm" (perceput de artisti ca fervoare creativa) e confiscat de diavol in viziunea lui Thomas Mann: „O inspirație într-adevăr fermecătoare... la care-i totul ca un mesaj divin... te străbate... cu sublimul fior al harului divin... o atare inspirație nu-i de la Dumnezeu, care prea lasă multe în seama rațiunii, e numai de la diavol, adevăratul domn și stăpân al entuziasmului”. Nu numai ca in fraza de mai sus se regasesc sintagmele "har divin" si "mesaj divin" (si atunci cum poate fi demonul "adevaratul domn al entuziasmului"), dar insusi termenul "entuziasm" in greaca veche semnifica "a fi in zeu, a fi posedat de zei" (adj. entheos). Or, a forta punerea semnului egal intre "entuziasm" si "inspiratie" si a conditiona apoi aceasta "inspiratie" de aderarea la diabolic, iata un sofism foarte subtil, care ar merita aprofundat pentru a se face legatura cu ceea ce se intampla in zilele noastre cvasiapocaliptice. Te felicit pentru simplitatea discursului, care in mod sigur va face acest articol accesibil tuturor, si pentru diversitatea informatiilor stranse. Domeniul cinematografiei are si el cateva repere in acest sens: filmele "The Ninth Gate" (r. Roman Polanski), "Eyes Wide Shut" (r. Stanley Kubrick), "The Devil's Advocate" (r. Taylor Hackford), etc. Sau industria muzicala. Poate intr-un articol viitor. As fi dorit si o raportare a temei faustice la actualitate, la lumea confuza in care traim, la directiile literaturii de azi. Sunt interesat si de bibliografie, pentru a o putea consulta la randul meu. Am intalnit un tanar satanist care pretindea ca in momentul in care trebuia sa semneze pactul faustic s-a speriat atat de tare la aparitia demonului incat a fugit! A mintit? Spunea adevarul? Iata ca tema aleasa de tine e actuala! Exista spirite faustice si azi. Imi amintesc de intrebarea pe care o pune regizorul Zeffirelli prin intermediul unui personaj cantaretei de opera Maria Callas in filmul "Callas Forever": "Ti-ai dori sa devii un vampir pentru a castiga imortalitatea, cu pretul distrugerii sufletului tau?" | |
| = parere | nica mădălina [06.Dec.06 10:57] |
| luciferism, dionisiac, mefistofelianism (scuze pentru pompierismul celui de-al treilea termen), tratate sistematic, accesibil, excluzand metoda raportarii la opus (genericul apollinic). cu toate astea, sugestia demonicului neluciferic (cel putin in cazul goethe) isi rezerva forta de a proiecta tema tratata in cadrul mai larg care ar include problematica geniului (fie stiintific, fie artistic, pe scurt, creator) si a daimonului indepedente de demon in sensul diavolesc. regasesc aici asadar o atitudine asupra esteticii care permite o pozitionare culturala activa, starnind o constientizare nu doar intelectuala a unei atitudini estetice proprii. adica imi da de gandit, cercetat si simtit o idee. | |
| + fără viitor și trecut, singurii demoni suntem noi înșine | Vasile Munteanu [06.Dec.06 12:42] |
| aș vrea la începutul celor câteva cuvinte pe care am să îmi permit să le las aici să amintesc faptul că estetica de tip goetheian i-a influențat, de exemplu, pe Humboldt, Hartmann sau Croce și că, prin aceștia, are încă o influență importantă în estetica actuală, cel puțin în mediul universitar (mai ales românesc); pentru a aborda o astfel de temă și a trasa linii de interpretare, cred că ar trebui pusă în prealabil în discuție problema Frumosului la Goethe, adică viziunea sa estetică, fără de care suntem tentați să îl considerăm pe Faust un fel de alchimist înamorat de Artă. pentru a înțelege natura lui Faust, ar trebui să luăm în serios afirmația lui Goethe: „trebuie pornit de la caracteritic pentru a ajunge la frumos”. este binecunoscut că, pentru perioada denumită „Sturm und Drang” (Furtună și Imbold), Geniul este acel artist care încalcă regulile și limitele; consecința: nelimitarea imaginativă se plătește cu limitarea vie (trup și suflet). să nu uităm că, de exemplu, în “Suferințele tânărului Werther”, sinuciderea viului are loc prin eros. Am adus în discuție acest aspect nu de dragul discuției, cât pentru a sublinia că întrega operă a lui Goethe stă sub semnul sacrificării-de-sine și al “entuziasmului” spiritelor superioare. dacă privim puțin la “concurență”, vedem că un alt contemporan al său, Heinse, avea același tip de abordare estetică, însă finalitatea era una de tip marxist avant la lettre: “Fiecare artist trebuie să lucreze pentru poporul în mijlocul căruia l-a aruncat soarta și cu care și-a petrecut tinerețea”. Evident ar merita citat mai mult, însă am părăsi tema și nu este nici locul, nici timpul. Ideea este că această temă este în perioada romantismului german nu un "subiect literar", ci o "convingere". pentru Gothe, Arta este izvorul frumuseții; nu individul, ci "conceptul viu" al individului; Artistul care atinge o astfel de culme se sustrage speciei, devine o specie în sine (Gattung), subordonându-se direct unei idei eterne (Urbild); după cum spune Croce: "plinătatea formei care ucide forme, care stăvilește pasiunea așa cum malul stăvilește râul"; forța – în egală măsură, impuls și ispită – este dată de tensiunea interioară; setea de adevăr, implicit de cunoaștere, nu este anulată, ci apare “îndoiala în mijloacele naturale”. Nu poți cunoaște ceea ce este deasupra naturii, mai ales deasupra naturii umane, decât operând, acționând asupra naturii; evident că, divină sau mecanică, această natură va reacționa; sunt declanșate, astfel, forțe imposibil de controlat și de anticipat în ordinea firească a cunoașterii; iată Prețul – a te supune, la rându-ți, aceluiași tip de intervenție, a deveni tu însuți obiect obiectului căruia i-ai fost în actul estetic subiect; dacă suntem consecvenți, vedem că acest tip de raționament poate părăsi cu succes cadrul estetic; el este valabil în cadrul oricărei manifestări umane care are la bază o teorie. personal, mi-ar fi plăcut să părăsești abordarea aceasta relativ-didactică și tonul recenzoral și să ai curajul "afirmării", însă, dincolo de preferințele mele, consider că demersul tău merită apreciat. cu respect, | |
| = cum e Mefistofel după 2000? | Tamara Zub [06.Dec.06 16:52] |
| Multă informație savuroasă despre Mefisto și alți demoni, m-a impresionat stilistică elegantă a eseului și rolul lui cognitiv. M-ar interesa, însă, prezența și specificul demonilor din poezia nouă, vreau să știu cum se poartă dracii în lirica tinerilor și, în general, dacă avem un alt fel de Mefistofel după 2000. Mult succes! | |
| = anghel,nica,vasile,tamara - spasiba | felix nicolau [06.Dec.06 17:55] |
| da,intr-adevar, nu stiu cum se face,dar s-au strecurat o multime de greseli de scriere aici, o fi vreun demon care intra si da totul peste cap.o sa corectez totul, in pofida stelutelor,treselor,margaretelor. aveti dreptate - abordarea e oarecum conformista pt ca articolul e un capitol intr-o carte ce urma a fi apreciata tocmai pt acest spirit,printre altele. nu e vina mea, ci a instantelor care ne evalueaza ispravile profesionale si a conformistilor care fac legea.la fel se intampla pana si la reviste - e f greu sa spui lucrurilor pe nume. am vazut ca va interesa o dezbatere despre faustianismul actual. or, articolul meu se opreste la 70cisti. well, un "studiu" 2 miist am facut in Piscotarii. ma cam plictiseste ideea sa o fac la modul serios. mi se pare futil,dat fiind ca e la moda. ar fi interesant sa realizati voi un studiu pe tema propusa din unghiul de vedere al celorlalte arte. oricum, eu va multumesc pt efort si observatii si nu ma pot abtine sa nu remarc comentariile voastre mult mai sprintene decat textul comentat in sine. ma buxur | |
| = miza | Mihai Moise [06.Dec.06 22:18] |
| Felix, gasesc ca fraza de inceput e discutabila: "Tentația depășirii de sine prin mijloace controversate s-a dovedit și se dovedește încă extrem de seducătoare". Despre asta sa fie vorba? Despre depasirea de sine? Ce e depasirea asta de sine? Altfel articolul tau incearca a spune lucrurilor pe nume, fara falsa pudoare a lui Adam de dupa pacat. Tamara, cum e diavolul in 2000? Mai fariseu, mai scrupulos, mai egalitarist, mai justitiar, mai cast, mai angelic decat pana acum, capabil sa imite neprihanirea ingerilor si justificand despartirea de cele sfinte in numele cine stie carui ideal vremelnic. Eu unul iti sugerez Training Day, folmul acela cu politistul rau care era nu era de fapt mai rau decat fiecare dintre noi, si cu politistul bun, care era de fapt cel pierdut. | |
| = lui F.Nicolau | Anni- Lorei Mainka [07.Dec.06 16:59] |
| m-am bucurat sa ma revigorez prin textul tau, sa-mi aduc aminte cit am citit si cu cit mai mult am uitat si acum, cu cit am trecut puntea a trebuit sa inchei acele pacturi...teoria este frumaosa , dar practica ne depaseste, poate ca aceasta este subtextul in sec.21....si probabil ca trec mai multi prin aceste focuri ale timpului. exercitiul nu ne-am parasit, ci noi pe el, iar natura ,da, reactioneaza, iar noi ne facem ca nu prea vedem, multumesc mult ptr acest text, iar cartea tare as dori sa o citesc toata | |
| = Dragă Lebădă, nu trec fără să-ți spun | Maria Gold [08.Dec.06 02:43] |
| După ce-am citit articolul și comentariile am pus capul în palme și m-am uitat la mine ca la un pui de aprozar. Dar nu te doare cînd te uiți la un pui de aprozar pur și simplu, te doare cînd te uiți la el și găsești că are aripile ude și zgribulite și mai vrea să sară de pe mal printre lebedele ce înoată în apa limpede, ca la ele acasă. Și asta e greu. | |
| = preafrumoase consideratii | felix nicolau [08.Dec.06 21:15] |
| Anni, din pacate cartea se gaseste tocmai in Romania, pe la bomba de la Muzeul LIteraturii. Maria, comparatia ta e flatanta, dar stii cum sfarsesc lebedele in Romania... | |
| = si mihai | felix nicolau [08.Dec.06 22:34] |
| fraza aceea e explicitata de a doua, dar nu intru in dispute cu tine, ca esti polemist neobosit :) | |
| = pentru coerenta | Mihai Moise [09.Dec.06 20:52] |
| Felix, ma gandesc la o completare, nu la o polemica, zic - articolul tau aduce la un loc doua motive diferite, procedeul acesta stiu ca in alte contexte poarta numele de "barbarism". Depasirea de sine, asa cum este explicitata in ce-a de-a doua fraza provine dintr-o traditie diferita de traditia despre ingeri si ingeri cazuti. Deci sunt doua discursuri, doua traditii, si imi pare ca prin alaturarea lor in acest articol este sacrificata integritatea discursului despre ingeri si ingeri decazuti. Doar daca poti spune ca existenta demonilor nu depinde de ceea ce se spune in crestinism. Ceea ce, abia de aici inainte, este o ipoteza discutabila. | |
| = anabolizante | felix nicolau [10.Dec.06 01:16] |
| in general, cand vorbesc de demoni, ma gandesc la "daimoni". ideea acolo era sa-ti stimulezi muza cu ceva subversiv, cum ar fi opiul la De Quincey, confesionarul, stii tu | |
| = subversivitate | Mihai Moise [11.Dec.06 08:44] |
| În cazul acesta, Felix, și cu aceasta cred că am să și închei, demonică nu e activitatea, ci orientarea ei, pentru că aceasta o face subversivă. | |
| = as dori sa | Anni- Lorei Mainka [14.Dec.06 15:53] |
| va rog ceva important: as dori sa fac o prezentare de 3 min. a zilei de 22, cu musina si dvs - pot sa va sun la un nr pe care mi-l dati , sau rasp. pe mail: [email protected] - sper sa pot face mai multa reclama, de fapt abea in aprilie ajung la muzeul lit.....va rog sa-mi scrieti pina duminica, atunci as putea sa fac repede prezentarea si sa o si transmit | |
| = au | serban georgescu [15.Dec.06 17:03] |
| Domnule Felix, de apreciat volumul lucrarii dvs, dar faceti o imensa eroare, o monumentala confuzie, daca va imaginati ca marii poeti (cum este Baudelaire - la care faceti aluzie) se drogau (sau se drogheaza) cu scopul de a-si gasi (sau regasi) inspiratia. E rizibil. Chiar credeti ca Baudelaire ducea lipsa de inspiratie? Nu cumva, mai degraba, Baudelaire se droga ca sa poata suporta "realitatea" (ma refer desigur la realitatea conventionala, cea pe care ne-o construiesc si ne-o ofera politicienii si sleahta lor de cateva milenii incoace), realitatea aceasta, stiti dvs care, in care nu poti sa respiri decat daca pupi un cur sau macar o mana, in care, la serviciu, esti platit ca sa suporti toanele si crizele de personalitate ale sefilor si nu pentru munca propriuzisa, in care ajuns acasa trebuie sa zambesti si sa-i spui nevestei ca ciorba e "foarte buna" etc etc etc. Ganditi-va numai o clipa cum se simtea Baudelaire, cel care a scris Pescarusul si atatea altele, confruntat cu toate aceste minunate realitati de zi cu zi... Si cat de usor le suporta ... si apoi, va grabiti sa spuneti despre Nietzche ca "defaima muzica lui Wagner" fara sa amintiti de faptul ca inaintea de asta il iubise si il pretuise ca pe nici un alt prieten in lume... e un pic neelegant un pic "neboieresc" de la dante in jos n-am mai citit spuneti-mi dvs daca merita | |
| = amestecuri | felix nicolau [16.Dec.06 00:15] |
| dle,privesti strict sociologizant problema - Baudelaire a vorbit mult despre paradisurile artificiale, frecventate si de ceilalti poets maudits. e vorba de intensificare, nu de evitarea realitatii, asa cum fac vecinii dumitale in spatele blocului, la un gambrinus. apoi, pe mine ma interesa pozitia fata de muzica lui Wagner, nu povestiri biografice. da,intr-adevar, n-avea rost sa cititi mai departe, nu cred ca va intereseaza tare mult subiectul | |
| = dictionar | serban georgescu [19.Dec.06 16:51] |
| ce e aia "sociologizant"? | |
| = despartire | serban georgescu [19.Dec.06 16:53] |
| Stimabile, dumneata vezi in literatura un fel de stiinta, un fel de disciplina, cu demonstratii, concluzii, etc. E aberant. Literatura e o arta. "Sociologizant" nu e arta, e scleroza academica. Va rog sa ma iertati. Nu se mai repeta. | |