| = copilarie si memorie | Ioana Petcu [14.Dec.06 18:14] |
| timpul trecut aduce o anumita unda de poeticitatea textului, ceea ce nu-i rau defel. pare ca am in fata o fotogragie, e foarte "imago" ceea ce ai facut aici, adela. si e un inceput de tragedie pe chipurile aceastea zamislite aici: "dar ei plecaseră să vadă cum îngheța râul de ce plângi? nu plâng. iese apa." cred ca poti renunta la semnele de punctuatie din final, sau de acolo incepe "organizarea", "cenzura"? se poate si asa... | |
| = Nostalgia? | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [14.Dec.06 18:16] |
| E un semn ceresc că se coboară o sărbătoare. | |
| = Ioana, Viorel | Adela Setti [14.Dec.06 18:26] |
| Ioana - Orice început de tragedie se cenzurează. E o lege internă a "copilăriei necenzurate". Viorel - e un semn de crivăț. Adela | |
| = Mersul pe poante... | Ioana Geacăr [15.Dec.06 09:01] |
| Ai învățat poeticitatea poantei de final: "Nu plâng. Iese apa." Însă e textul prea încărcat aici pentru așa ceva, mergea poate o punere în abis, sau o menținere, o adâncire a misterului. Poanta e pentru text clar, aparent banal. | |
| = Ioana | Adela Setti [15.Dec.06 09:56] |
| Îți dai seama că nu pot renunța la "poantă". Prin ea se face un anumit transfer. Eu am văzut-o ca pe cheia însăși a textului. O cheie nu așa de simplă cum pare :) și nu cred că reduce misterul. Cu stimă, Adela | |