| = Descântec de zămislire | Ioana Geacăr [23.Dec.06 18:49] |
| Sună ciudat, a descântec de zămislire, de ființare prin trup sau cuvânt, într-o lume pustie, dezgolită până la oase. Îmi place acest timp străveziu prin care vede doar poetul: "niciodată lumea nu va vedea cum ies din noi părinții și părinții părinților" Și toate repetițiile au rostul lor magic. Sărbători fericite și lumină și poezie ! | |
| = *** | Bogdanovici Andreea [23.Dec.06 19:17] |
| poezia suna a rugaciune, este o contemplare intre om si Dumnezeu(mea culpa daca gresesc)... mie mi-a placut foarte mult prima strofa. Sarbatori fericite, andreea | |
| + inclusiv copilul din iesle! | Nicolae Popa [23.Dec.06 19:20] |
| Apa vâscoasă („plină cu oameni”) neliniștește și înspăimântă. Dar suntem „la cina deschisă duhurilor”. Felul acesta al tău abia șoptit de-a ne / de-a te descrie prelinsă (-și) peste anul ultim face să mă simt, ca cititor, deja golit „ de măduvă” „și ne vom fi spus binecuvântări unul celuilalt în zorii pierduți printre oase” Iar taina tuturor tainelor care merită bineînțeles cu de-asupra de măsură ca „Dumnezeu să ne dezlege / pântecul” constă în faptul că „niciodată lumea nu va vedea cum ies din noi părinții și părinții părinților” Un poem profund scris cu delicatețea divină a mersului pe apă. Ela, Crăciun Fericit! „nimic nu va stinge copilul”, inclusiv copilul din iesle! | |
| = cina de cuvinte | katya kelaro [23.Dec.06 22:01] |
| *o liniște în mine ca o apă vâscoasă...interesant; de obicei linistea e asociata unor ape limpezi sau limpezite dar insingurarea eului liric izbucneste regasindu/se printre oameni, conform unei legi dumnezeiesti...nu e bine ca omul sa fie singur *metafora inima lumii taiata in patru- simbol al crucificarii, al jertfei cristice: dumnezeirea e surprinsa atat in ipostaza maturitatii vietii pamantesti prin referirea la momentul cinei celei de taina(cina deschisă duhurilor )si a calvarului cat si la al cel al nasterii, prin nimic nu va stinge copilul *infanta (simbol al Fecioarei Maria)imi aminteste de pictura lui rembrandt...Iisus in leagan ocrotit de mama sa *mă închin o dată de nouă ori... inchinarea poetei e un alt simbol, analogie la inchinarea magilor si a pastorilor, prin extrapolare, a intregii crestinatati *numerologia e tot una mistica...cele 9 ceruri, trepte al vazduhului, cele 9 cete de ingeri *pneuma/simbol al muzicii liturgice...sugereaza faptul ca nimic nu va putea opri omenirea sa aduca slava lui dumnezeu prin cantare, muzica religioasa fiind o arma apologetica *sf.vasile cel mare spunea ...prin cantare exprimam mai mult decat prin oricare alte cuvinte, dam un coeficient nemarginit admiratiei maretiei Lui, bunatatii lui care intrece cuvintele noastre *apa asta va trece și anul întâi și anul ultim-dumnezeu e apa cea vie, sursa vietii spirituale, izvorul mantuirii, totodata e o trimitere si spre taina botezului cat si la curatirea prin stropirea cu aghiazma...katharsisul universal *intersanta optiunea pentru viitorul anterior, intalnit foarte rar ne vom fi amintit... se simte mestesugul artistic si la nivelul morfologic * finalul goi de măduvă și ne vom fi spus binecuvântări unul celuilalt în zorii pierduți printre oase desculți și plânși vom străbate alt pod niciodată lumea nu va vedea cum ies din noi părinții și părinții părinților Dumnezeu să ne dezlege pântecul e o intoarcere spiralata catre protoparinti, discrete treceri prin geneza, pacatul stramosesc si izbavire prin binecuvantarea pantecelui tuturor evelor spre a rodi (simbolizand taina nuntii) | |
| = strop de ler | katya kelaro [23.Dec.06 22:12] |
| mi s/a parut prea lung sa/l scriu tot dintr/o bucata dar nici nu ma pot opri ca n/am zis ce/aveam in minte *arhiectura poemului e una cinematografica...stop cadre pline de intelesuri *cromatica e diversa, adaptata fiecarui tablou poetic...desenul lingvistic variat... *fundalul muzical pe care/l asociez ...ave maria in versiunea bach/gounod (infanta)cu suita a doua de craciun de viorel munteanu... | |
| = amin | Romulus Campan [24.Dec.06 00:31] |
| Bună Ela, "nimic nu va ucide pneuma" Amin! Iartă-mă c-am îndrăznit să-ți citesc spovedania. Ești puțin Iov și Iona, spovedindu-se unul-altuia pe insula Patimilor, făcându-i sălaș lui Ioan. Apoi vine dezlegarea. Isusul Tatălui să te mângâie și de această Sărbătoare. Cu respect, | |
| = dinlăuntru luminând | Dana Banu [24.Dec.06 16:55] |
| ai aici o liniște gravă și armonioasă, cuvântul e rotunjit cu migală, imaginile au o feminitate a lor, o anume delicatețe care fare recognoscibilă scriitura ta o poezie luminând din interior cu grație Să îți fie sărbătorile fericite! | |
| = poem "plin de de inima lumii " | keller victor-theodor [24.Dec.06 17:47] |
| un poem dedicat starii de Mos Craciun doar cel ce crede in El il va gasi sub brad sarbatori fericite, Ela! | |
| = Frumos Ella,si rotund | George Asztalos [25.Dec.06 19:34] |
| Ti-ai gasit sarbatorile linistite,frumoase si rotunde.Acest poem o dovedeste cu prisos.Fericirea ar fi sa vedem dincolo de "apele vascoase, pline de oameni" ce anume e de facut "sa nu se stinga copilul",cand Demiurgul sau poate noi semizeii ne dezlegam pantecul sau coasta,sa "se faca lumina" Craciun fericit,Ella! | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [29.Dec.06 12:46] |
| Ioana, fiindcă ai ascultat descântecul de zămislire dinăuntru; Andreea, da, e o rugăciune în spații cuprinse între om și Dumnezeu; Nicolae, oho, apa aceasta vâscoasă, liniștea densă în care ne naștem, strigătul nostru, cântul ursitoarelor, jocul ielelor și câte și mai câte; mulțumesc, mult; Katya, impresionată de al tău comentariu, admirația mea, este unul dintre rarele comentarii aplicate pe text pe care le-am primit în ultima vreme, și care să reliefeze mișcarea creatoare în adevărul ei; Romulus, mulțumesc, este transcenderea Patimilor și descântecul de viață, indiferent când ne este dată dez-legarea; Dana, de putem desprinde poezie, grație și sacru în lumea aceasta, e încă timp pentru Înălțare; Teddy, mi-ai amintit de simplitatea vorbei: în Dumnezeu crezi. așa și cu Moș Crăciun, și cu minunile, și cu Întâmplarea de a Fi; George, nimci nu poate stinge copilul, așa cum nimic nu poate ucide Lumina, mulțam; Robert, cioburile noastre sunt părți din lumea Lui, fragmente de ființare, printre ele făcând parte și "nevoințele" (așa cum numea părintele Gherasie). despre neputințe, vom mai fi tot scris. Mulțumesc vouă. | |