| = pe podiumul lumii va defila curand colectia românismul... | katya kelaro [02.Jan.07 11:56] |
| *nu stiu de ce imi aminteste de oita desenata de micul print al lui antoine de saint-exuperry, si el desena frumos cuvintele si a sfarsit ca personajul lui, sarutat de sarpele mortii dupa un accident de avion in desert *lasand la o parte acest aspect, am decodificat mesajul celor care din cateva trasaturi de cartus fixeaza spatiul in care oita mioritica are voie sa pasca... *niciodată n-o iau așa cum este – m-ar înnebuni faptul că ochii ei sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de bleg./is bune vremurile astea, pentru ca ne vor invata sa strangem randurile in jurul unor idei uitate...se schimba tendintele fashionului istoric | |
| = katya | felix nicolau [02.Jan.07 12:03] |
| ai voie sa decriptezi cum vrei tu. ai fi putut face paralele si cu oaia lui murakami. am pus subtitlul ca sa nu para abstracta proza. cu plecaciune pt efort | |
| = Să înveți să mori ca un prinț! | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [02.Jan.07 18:16] |
| Am aflat ce este un lucru important: să nu te plictisești așteptând moartea. Eu atât am reținut din textul tău. | |
| = viorele | felix nicolau [02.Jan.07 18:50] |
| ai retinut ceva mishto! | |
| = accident | Alice Drogoreanu [02.Jan.07 18:56] |
| Tu nu vei muri, pentru că nu știi încă să mori. Am cerut asta pentru tine. încercai să schimb subiectul. Nu știu, mă simțeam jenat, sau doar demascat: bine, unde mergem? spre accident cuvântul magic cheia de boltă a construcției umane dacă ți-e frică de accident îți este și de moarte și de fapt ți-e frică de viață | |
| + Recomand! | Ioana Geacăr [02.Jan.07 22:39] |
| E o proză ciudată, pare mai degrabă un fragment dintr-o piesă de teatru poetic și absurd. Ai structură de dramaturg pe o formație poetică, Felix! Sincer, eu așa te văd! Ca proză, remarc grafia ciudată, libertatea rândurilor de-a nu merge până la capăt, respirația neimpusă, o libertate care tot de la poezie se trage. Reverberația scârțâitului ușii, oaia, țeasta fără ochi, sunt elemente ale unei perspective umane aflate sub influența unui halucinogen! Toată construcția textului absurd și abstract este imaginată fascinant tocmai pornind de la această perspectivă care filmează ...monstruos! | |
| = remerciements | felix nicolau [02.Jan.07 22:47] |
| Alice--mersi de sinteza. Ioana-bucuros de consideratiile tale si de feed-back--aveam nevoie.chiar ma temeam de reactii la proza asta. Ma voi stradui sa diminuez poezia din proza mea. DAr, experimentand mereu, cred ca nu ma voi fixa in abstractiune prea tare, sa nu sperii. | |
| + de citit | Ela Victoria Luca [03.Jan.07 12:03] |
| cumva în stilul lui Exupery, dar la care se adaugă ingredientele unui umor rafinat, ușoară ironie și - pe alocuri - o autoportretizare în Desenator, cu tușe de gravitate; rar se poate duce din condei linia fină dintre comic și grav, tu o reușești în proză. cred că este aici încă o doadă că prozatorul felxi nicolau îi "desenează" poetului din el drumuri literare, fiindcă aici văd o excelentia în expresie și în logos. chapeau bas, mon cher! Ela | |
| = ela | felix nicolau [03.Jan.07 12:07] |
| se pare ca trebuie sa ma las de poezie si sa ma insor cu proza, asa ma incurajati toti. o sa ma las si de cronica,cat de curand, ca sa se bucure enoriasii. ma bucur ca ti-a placut,dar nu stiu cum veti recepta ceea ce va veni,hm, ceva cam underground. an fain si tie! | |
| = oh, non | Ela Victoria Luca [03.Jan.07 12:11] |
| eu am apreciat toate cele 3 dimensiuni ale tale, te rog să nu renunți la niciuna: nici la poezie, nici la proză, în niicun caz la critică. aștept dramaturgul. :) și să vedem ce va veni, sunt pe recepție (dacă am net) | |
| = asimilare | florin caragiu [03.Jan.07 13:03] |
| interesant ai transpus cu o linie nervoasă contururile celor două personalități, ce se întretaie și se asimilează reciproc. Un Nou An cu împliniri și bucurii! | |
| = creatori in aleatoriu | Ioana Petcu [04.Jan.07 10:39] |
| am simtit scindarea intre doua lumi: cea reala (cit de reala, oare?) si cea fantastica, reprezentativa (ce a desenului) care-si ia referentul din realitate si-l revalorifica. in fond totul se reduce la un hazard al povestirii: "pe alocuri dansam deja în cinstea accidentului". apoi m-am oprit asupra tehnicii narative, iar "despicate": ceea ce se intimpla nu corespunde cu simtirea interioara si asta vad eu in optiunea pentru majuscule sau in renuntarea la ele. eu asa am ochit aici... | |
| = misticism venit din popor.... | Anni- Lorei Mainka [04.Jan.07 19:40] |
| probabil ca incerci sa umpli golul de care vorbeai intr-un articol din ultimele luni saracia de texte...fantasticul ne apropie - imi permit sa ma includ de la distanta in cercul romanilor - de america latina, fara el nu cred ca supravietuiam ca popor de la decebal si traian incoace, poate ca e o legenda, dar eu vorbesc de fantezia ce se inceamana cu timpul prezent si tese in jurul nostru o lume realo-ireala in care supravietuim orice....acest text este un capitol de carte? oaia ta mi se pare inspirata din viata de zi cu zi, eu in 1981 am avut un curcan pe balcon legat de o sanie si si si | |
| = . | MA Ioan [04.Jan.07 21:03] |
| Tu suflete "ești doar un desenator abstract, un suprematist gălăgios care doar visează la sensuri profunde. Cine ți-a dat ție „sensurile” pe mână, mă rog? trupul "iar mergea placid mormăind rapid vorbele mele. Zici că voia să le învețe pe dinafară. Mi-am dat seama brusc că mă „înghițea” încetul cu încetul. Era rândul lui acum. " Un basm despre sufletul ce își învață trupul să moară accidental. Așa e mai ușor pentru amândoi. Noroc bun! MA | |