| = părerea mea | Livia Ștefan [03.Jan.07 01:27] |
| eu cred că editorului care a recomandat acest text i s-a făcut dor de bacalaureat... și de școala generală, că și pe-acolo se behăie din boturi mioritice strămoșești. trebuie să îl învățăm pe de rost sau ce? eu zic să îl puneți drept criteriu obligatoriu bibliografic, că și-așa e destui d-ăștia care nu știe carte p-aici. punct.(subliniat ct). | |
| = clișee și onomatopei. | dan mihuț [03.Jan.07 01:41] |
| cred că sechelele produse de didactica românească și de pedagogia aplicată pe cincinale afectează și generațiile mult mai tinere. cine stabilește actualitatea unei abordări și pe ce criterii? e ușor să strâmbăm din nas la ce ni se propune pentru că spiritul a la che guevara ne-a intrat pe sub cozoroc și ne-a înfirbântat glagoria. dacă restrângi efectul discuției privind arhicunoscuta baladă la problematica școlară... e clar. mie tocmai mi se parea valabilă dicuția la nivel sociocultural. evident, pot fi o groază de opinii. argumentate sau nu. | |
| + nu mi-a trecut prin cap că Eminescu hermeneutiza oi! | Adrian Firica [03.Jan.07 04:39] |
| până ce-am ajuns: "... la prelucrarea originală a suprastilului formular prin renunțarea la formulele facile ..." a mai fost cum a mai fost, dar când am dat de oaia laie (galbenă) ca gen proxim și cu stea-n frunte (galbenă și aia, presupun!), ca gen specific, m-am pus pe gânduri. oare, o fi fost Eminescu "ovinofil", ăsta fiind motivul real al sechestrațiunii sale hermeneutice într-un azil de nebuni? | |
| = certă valoare | holobaca gheorghe [03.Jan.07 13:51] |
| Când lui Adrian îi adie pe la nas miasmele oii, vede albul galben și diferența gen, devine "ovinifob" și anclanșează cu solidaritate intolerabilă la pluralul îndoielnic ("onomatopei", inexistente de altminteri în text) și la "boturile mioritice" ale gracilei comentatoare offtopic "well I'm...". Se pare că pentru unii Miorița este Elena Ceaușescu ori tovarășa dirigintă de la generală. Eu nu sunt nici pro nici antimioritic.Pentru mine balada atât de vehement incriminată e doar un text literar pe marginea căruia îmi exprim niște gânduri. Problema care se pune e dacă le-am exprimat bine sau prost, nu ura viscerală împotriva unei creații spirituale de certă valoare. | |
| = părere | Alina Manole [03.Jan.07 17:37] |
| Am citit textul tău și remarc: încercarea de a sesiza hermeneutica în scrierile populare, lipsa unor referințe critice, lipsa unor idei proprii, sistematizate din bibliografia lecturată, lipsa unei concluzii personale specifice genului "eseu". Adică, pe scurt: tot, dar absolut tot ce ai scris mai sus am învățat și eu în școala generală (nu la liceu). Mulțumesc pentru reamintire. :) Ca un sfat, pentru aprofundarea unei hermeneutici autentice în Miorița, citește-l pe Vasile Lovinescu. Dar citește-l atent. Succes! | |
| = respingeri de plano, fără citate din text. | holobaca gheorghe [03.Jan.07 20:24] |
| Interesant e că vin toate contestațiile de la cei obișnuiți cu stele. Să fie reacția de repingere al unui club excusivist? Alina, înlocuiește acest text cu cel al lui Vasile Lovinescu și trimite-l pe acesta la Atelier. Nu eu l-am trecut la recomandate. Totuși, precizez că materialul a apărut într-o revistă literară și a fost receptat pozitiv de mai mulți critici notorii. Eu nu zic că-i grozav, dar dacă a stârnit o asemenea tevatură, o fi ceva de capul lui.Deoarece nu-mi sare nimeni în ajutor și nu-i prea fair să-l apăr, promit să fie ultimul meu răspuns la acuzații. | |
| + așadar, | dan mihuț [03.Jan.07 20:35] |
| dragă holo, ca să zic așa! ce te-ai inflamat, dom'le?! dacă cetești comentariul meu ca răspuns liviei ștefan te vei lămuri că n-am avut nicio părere depreciativă la adresa eseului tău. ba din contră, am spus că poate fi baza unei polemici interesante, de asta a și fost recomandat. lucru pe care îl explicam mai sus. că tu ai luat comentariul meu altfel... poate e și vina mea. n-am fost destul de explicit. chiar și adrian firică, in discursul lui mai alambicat, aprecia ce-a citit și îngălbenea oaia cu o stea! că eu așa am priceput! dar s-a pierdut steaua precum cea de la nunta protagonistului din baladă, dar o redăm. | |
| = regret c-am băut doar, cerneala... | Romulus Campan [04.Jan.07 09:43] |
| Stimate Domnule Holobâcă, Îți mulțumesc mult pentru readucerea aminte. De câteva zile încoace îmi îngână sufletul, "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...". Îmi pare atât de rău acum pentru toate zilele pierdute, în care aș fi putut să-l iubesc mai mult pe Eminescul acelei simplități poetice desăvârșite, pe care o redescopăr atât de târziu. Gestul domniei tale de a scutura puțin praful de pe înțelegerea unei capodopere a literaturii universale, este dincolo de hermeneutică, o datorie a bunului simț artistic românesc. Trăiesc de 16 ani într-o țară pe care am învățat să o iubesc, dar poezia mi-o scriu în limba dorului după cerneala pe care regret că am băut-o doar, atunci, în anii de școală petrecuți în Maramureș și Cluj. Cu adânc respect pentru confrații de pană care înțeleg altfel poezia, mă sfâșie gândul că "pe lângă plopii fără soț, adesea am trecut...", ar poposi la atelier, ca "prea clișeu, n-am percutat, etc." Mulțumesc încă o dată pentru scriere. Cu deosebit respect, | |
| = revin | Alina Manole [04.Jan.07 16:57] |
| Domnule Holobaca, nu cred că ne cunoaștem așa încât să vă permiteți să faceți afirmații privind obișnuințele mele. Revistele literare sunt de diferite ranguri. Nu am spus că nu este un text rezonabil, ci am remarcat câteva lucruri care există și altele care nu există dar ar fi trebuit să fie. Succes. | |
| = incep sa-mi placa stelele lui Firica | carmen mihaela visalon [04.Jan.07 20:00] |
| Iubesc balada Miorita, pentru ca este un text initiatic care, asupra mea, exercita magia unui descantec, dar, dupa ce am citit jumatate din acest text, ii dau dreptate Liviei: "eu cred că editorului care a recomandat acest text i s-a făcut dor de bacalaureat..." Acum printez si de va fi cazul voi reveni cu scuze iar de nu este cazul accept, in numele lui Hermes, scuzele editorului care in loc sa recomande o poezie sau o bucata de proza originala-, s-a repezit sa ne recomande o tema pentru acasa scrisa ingrijit. Personal consider ca 1% geniul autorului anonim si 99% stinta de carte a domniei sale autorul nu sunt suficiente pentru a ataca "hermeneutic" un mit. | |
| = . de vedere | ionut mustata [05.Jan.07 01:28] |
| “Polemica interesantă” se poate contrui aici doar pe reacția de câh cu rădăcini în „sechelele produse de didactica românească și de pedagogia aplicată pe cincinale”. Apoi s-a mai observat lipsa de idei originale, sa le zicem revelatoare care să stârnească reacții pro ori contra de o manieră constructivă. „Miorița”, în forma în care a ajuns la noi, pe lângă faptul că nu mai este o baladă , reprezintă o creație de valoare a literaturii române și nu a poporului român ( vezi „sechelele produse de didactica românească și de pedagogia aplicată pe cincinale”). Dacă am încerca să tragem caracteristici ale neamului nostru am ajunge la concluzia că 66% sunt niște criminali avari iar restul de 33% contemplativi cu imaginație frumoasă și alte lucruri mai frumoase, uman vorbind. O baladă spune o poveste nu atinge profunzimi lirice de o așa manieră. Eu cred că un merit foarte mare îl are Alecsandri care a tăiat finalul epic pentru a pune în valoare adevara comoară a acestei scrieri. Sunt destul de sigur că Autorul Anonim nu a fost poporul român, că același Autor Anonim era alcătuit din carne și oase iar la momentul compoziției si de o mare inspirație naivă. De asemenea involuntarul inspirației bate constientizarea propriei genialități ale aceluiați A.A. plus orice legături firești și actuale din mințile moderno-supra-culturalizate cu nevoi de țesături filozofico-poetice înfășurate într-o fundiță roșie de o profundă neînțelegere pentru firescul mediului („ Credem că „oița bârsană” este o sosie a divinității în sensul vacilor sfinte din tradiția…” ..oameni buni, dacă ați fost pe la țară sunt sigur că ați văzut oamenii vorbind cu animalele la modul cel mai serios fără ca să creadă ca acestea ar fi divinități sau ceva de genul. ). E posibil ca unele din interpretările de p-acilea să fie făcute pe lustruiala lui Alecsandri. Ridicol, nu? | |
| = parere subiectiva si neutra | Dana Mușat [06.Jan.07 15:19] |
| Si mie mi se pare textul asta cam de liceu. Tin minte ca profa de romana din a12a(Alina Spinu, redactor la Tomis si critic literar) imi spunea cam asa ceva: Incearca sa scrii mai ca pentru bacalaureat, incearca sa nu mai folosesti limbajul asta de critic pt ca la bacalaureat trebuie sa fi elev, nu cititor, etc etc. Exact sfatul asta se pare ca l-a urmat acest text. Dar...avand in vedere ca e trecut la secstiunea "eseu" de ce sa ne legam de el sau de autoare? Pana la urma fiecare scrie cum vrea. | |
| = Danuta, eseu sau paragraf eseistic | carmen mihaela visalon [06.Jan.07 15:30] |
| Daca acceptam definitia eseului: "Studiu de proporții reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, științific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul." si facem abstractie de paragraful: Credem că „oița bârsană” este o sosie a divinității în sensul vacilor sfinte din tradiția indo-europeană, un intermediar între om și zeu (a se avea în vedere „daimonul” grec și condiția existențială a Luceafărului” eminescian). Susținem ideea că „Miorița” este o epifanie, luând în considerare și intersecția dintre divin și omenesc, în care se înscrie ontologic. Deși cunoaște intențiile celor doi, și-și declară fidelitatea pentru păstorul său, nu poate să facă nimic pentru a-l salva ea însăși. Deci poate favoriza soarta oamenilor, dar n-o poate schimba. Ramane intrebarea: care eseu? Daca nu apicam prezumtia de nevionvatie si incepem sa gandim ca acesta idee nu este atat de noua pe cat ni se pare, atunci, nici macar sansa de mai sus nu ne ramane. Ramane doar gustul amar ca ni se recomnada lecturi care ar trebui redirectionate spre siteul referate.ro. | |
| = erata | carmen mihaela visalon [06.Jan.07 15:32] |
| aplicam, nu apicam aceasta, nu acesta | |
| = da Carmen | Dana Mușat [07.Jan.07 13:52] |
| Da Carmen, tu ai perfecta dreptate. ceea ce vroiam eu sa spun este ca nu trebuie sa atacam autorul acestei lucrari si nici lucrarea in sine ci poate pe cel care a pus-o pe prima pagina la sectiunea "recomandate". Dupa cum ai observat am sustinut faptul ca acest text este tipic BAC romanesc. | |
| = Danuta, Danuta | carmen mihaela visalon [07.Jan.07 23:10] |
| In primul rand iti doresc un an fericit, in al doilea rand iti spun ca, apreciez opinia ta, pentru ca este generoasa. Si totusi si autorul poate sa fie criticat pentru ca a incadrat textul la sectiunea eseu si nu la personale. Cat despre editori si lipsa de exigenta in recomandarea textelor tot strig, dar ce folos:) Asa cum ciobanul din balada nu a luat in seama oita nazdrvana, nici pe mine nu ma asculta nimeni, desi toate comentariile mele sunt urmarite cu interes doar, doar, vor gasi un motiv sa-mi ridice si bruma de nivel ce mi-a mai ramas:) La multi ani! si saauzim de bine. | |
| = parafraza stefaniana | holobaca gheorghe [08.Jan.07 07:13] |
| Si Livia, si Dana,si Alina si, mai ales, Carmen (un careu de dame select)au hermeneutizat atata eseul, sau ,ma rog, ce-o fi, referat. ro, incat o amarata " cu bot mioritic stramosesc" un "ct" subliniat, s-a plimbat onorabil printre "recommandate". Poate asta a si fost scopul nu atat al autorului, cat al editorilor ce l-au propus. Eu oricum, multumesc celor ce l-au "forfecat", va urez un an bun si sper sa ne mai intalnim p-acilea in iv, in li, ori in viii ce nu put a morti ( o parafraza stefaniana)... | |
| = cînd se citește-n stele și nu în pagină | Corneliu Traian Atanasiu [28.Jan.07 20:30] |
Cele mai frecvente reacții de inapetență la acest text sînt cele care-l refuză din principiu pentru că nu înțeleg ce înseamnă să abordezi la alt nivel temele serioase (și nicidecum doar școlare) pe care nu le-au agreat niciodată. Și nu le vor agrea pentru că refuză ideea că ar putea învăța abia după ce s-au școlit ca gîsca prin apă. Se uită că eseul este doar o încercare și că nici nu se vrea exhaustiv și nici nu face apel la vreo bibliografie completă. Este doar o încercare de a pune într-o ordine de moment ceea ce, învățînd multe și de toate, cu vremea cere o nouă așezare. Valoarea eseului de față constă în chiar evitarea festivismului pășunist al școlii, cît și a superficialei interpretări sociologiste a defetismului românesc. Capcane evitate cu eleganță și finețe. | |