| = Zorile | D.M.Constantin [11.Jan.07 13:20] |
| Au venit zorile fără tine pentru că, asta nu înțelegi, chiar nu înțelegi, din acea noapte în care ai dorit să te pierzi, dându-ți șansa să te cauți, te-ai găsit, tot pe tine, deși undeva, într-un ungher... Din acea noapte trebuia să aduci pe cineva, în inimă, cu tine, înapoi - în dimineață; până atunci fiecare noapte, fiecare dimineață rămâne o căutare.(pt.că, vezi tu, Sorin, ești mai mult decât atât) | |
| = Continuare | D.M.Constantin [11.Jan.07 17:37] |
| "Apoi a venit dimineața ca o pasăre mută"...doar cu o noapte înainte ai implorat-o să-ți asculte tăcerea; iubindu-te, ea, tace...iar cuibul nu e gol, respiră... e primăvară, rândunelele n-au plecat, te mai așteaptă poate până la primul fulg de nea. Obsesiile să nu le mai răstignești pe "cuierul timpului", poate că sunt nevinovate,poate într-una din ele îți vei găsi chipul cu care poți întâmpina ZORILE. "Dimineața ca un anotimp scond-hand"? Ce mâini au mai căutat diminețile tale? dintr-un sertar uitat, dintr-o obsesie răstignită, dintr-o fântână de lacrimi,(d.m.c.) | |
| = * | Dan Cârlea [12.Jan.07 10:51] |
| Finalul e chiar bun, mi-au placut indeosebi ultimele doua strofe. Ideea e sa fim atenti sa nu abuzam de comparatie ( "ca un", "ca o" ), ne sa diversificam instrumentarul compozitional, si sa fim mereu atenti sa alunecam cat mai putin in expresii care ar putea fi considerate sabloane, gen "oceanul de ganduri". Oricum, ai cu ce, asta e clar, absolut clar. | |