| = O voce autentică | Ioana Geacăr [14.Jan.07 16:20] |
| Îmi place că îți urmezi ritmul, ți-ai format o voce, și-o urmezi. Deja textele tale s-au imprimat de muzicalitate diafană și energică în același timp, pentru că vizezi întotdeauna o anume înțelepciune, mister și exotism. Am ales vârfuri poetice seducătoare: "câteodată șapte zile din șapte fac o sferă indestructibilă" "eu nu mai știu decât să caut suflul din obiecte." "ormele din care se ridică un abur dens mă înconjoară în somn" și finalul, mai ales: "așa renasc în vertebre secundele". Eu am citit textul ca pe o poezie, așa că te rog încadrează-l la poezie. | |
| + Revenire cu stea | Ioana Geacăr [14.Jan.07 16:21] |
| Am uitat steluța, scuze! | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [14.Jan.07 19:18] |
| Mulțumesc fiindcă citești acest jurnal literar în construcție, cum e el din aprilie anul trecut, pe linia sa poetică. Toate fragmentele (unele postate, altele nu) se vor reuni în final, am lăsat încadrarea aceasta fiindcă sunt gânduri-în-proză-poetică ce nu sunt nici "personale", nici chiar "poezie", nici chiar "proză". Da, "mozaicul" are ca intenție, printre altele, transmiterea unei anume înțelepciuni. Mă bucură că ai văzut acest "detaliu". Ela | |
| = ca intr-un creuzet alchimic | Ioana Petcu [15.Jan.07 19:14] |
| nu stiu ela, ce sa spun despre darius, cred ca e frumusetea pe care incerci sa o gasesti parte din tine... dar tare e placut sa vad cum se inlantuie acest nume in "jurnalul" tau nicidecum prezentat prin definitie, ci o "poveste" intru totul. magia cifrei 7 m-a trimis la alchimie si inceputul, prin acel regressus ad uterum. ceva oniric se tese apoi din "naluci", "intangibilul trup" si "somn". iar finalul merge pe un soi de ouroboros cind "renasc în vertebre secundele". iar astea (si altele) nu sunt clisee, ela, (cum s-ar putea crede), noi, filologii le numim "metafore obsedante" - sunt tropi personali ai autorilor... | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [16.Jan.07 00:59] |
| Mulumesc, șaptele nu e ales întâmplător, și nici "metaforele" printre care respir ("ce verde irespirabil între metafore", ziceam cândva), în timp se vede cum mă eliberez de unele - de altele, ca oricine de altfel, așa este mișcarea, dinamica. Uneori e nevoie chiar de un locus pt așternere sau de o eliberare de cuvânt, tocmai pt a-l simți. O emi/strato/atmo/elasferă. Da, e "o poveste" întrutotul, iar darius e frumusețea ei. Ela | |
| = jurnale alese | Anni- Lorei Mainka [16.Jan.07 17:37] |
| imi pare bine sa Va fi citit....pentru o argumentatie voi reveni: la prima vedere promite un spatiu spiritual , nu-i un jurnal de dupamasa pe terasa...revin promit | |
| = Anni | Ela Victoria Luca [17.Jan.07 10:56] |
| Mulțumesc pentru că ai intrat în acest spațiu mozaical, se poate citi și pe o terasă, depinde în ce zonă a spiritului. Ela | |
| = Mulțumesc ! | Cornelia Constantin [10.Feb.07 21:10] |
| Minunată această geometrie a sufletului într-un spațiu perfect prin el însuși și totuși atât de bulversat, un spațiu în care elementele spațio-temporale sunt surprinse în esența lor -relativismul și unde ești până la un punct propria ta creație acolo unde "nu port ceasuri ,ele mă poartă pe mine",unde "materie frântă ce nu iese din sine însuși" desenează "la nesfârșit linii de viață"- este ceva ce transcnde dincolo de hipersfera asta a lumii cu "epiderma crestată".Această proză -poetică mi-a produs o reală bucurie pentru care îți mulțumesc ,nu am steluțe dar ți le-aș dărui cu mare drag -le meriți! | |