| = sagetile in sens auriu | Ela Victoria Luca [18.Jan.07 02:08] |
| de astazi poti sageta critic textele autorilor si le poti evidentia pe cele care, dpv literar, sunt bune. te rog sa citesti din reguli instructiunile de instelare si ghidul etc. succes mai departe, asteptam critica, asa, constructiv, cum am binecitit mereu din partea ta. ela | |
| = nici o uimire nu-i mai aproape | florin caragiu [18.Jan.07 09:16] |
| Mi-a plăcut foarte mult acest poem de dragoste. Neputința de a transmite, încremenirea, încapsularea, pustietatea creează un spațiu de rezonanță al strigătului de iubire. Suntetul este amplificat de interogațiile și metaforele în valuri. Fără hârtie și creion, poetul își scrie simțirile pe inimă: "inima mea mâncată de ger,/ de ape, de funii, de ne-aer, de noapte/ adâncă și hâdă, hohotind a mister". :i le scrie pe umbră, pe noapte, pe vis uimirea trezită de însuși chipul iubirii: "nici o uimire nu-i mai aproape de mine/ când iată: o stea, nu, ești chiar tu/ cea care treci". Chipul iubirii ce iese din ascuns poartă o lumină ce risipește întunericul, negura uitării: "câtă adâncă uitare mistui cu-n zâmbet". Iubirea cheamă cascadele sufletului, pune în abis, răscolește timpul și spațiul, deschide căi și porți ferecate: "Sunt fructele unei toamne uitate departe sunt fructele mâniei albastre cântând, când totu-i cenușă, nimic nu stă-n calea deschisă de tine cu o clipire, cu-n gest". Este o zbatere dramatică, în care odihna nu poate fi aflată decât prin lăsarea în grija proniei divine ce săgetează inima cu somn-lumină, în condiția întrepătrunderii celor doi în lumina divină, în aproape-departele învăluitor al transcendenței prezente, condiție al cărei simbol poetic e somnul: "Coboară în seară/ dormi dulce departe,/ în locul meu somnul să-ți fie/ alint". | |
| = erata | florin caragiu [18.Jan.07 09:18] |
| "Își scrie pe umbră, pe noapte..." | |
| = La 120 | Călin Sămărghițan [18.Jan.07 12:24] |
| Mulțumesc Ela, mă onorează și-mi dau seama că mă și obligă. Mă va aduce mult mai des în paginile acestui site. ...și mai ales că vine odată cu această poezie. | |
| = Florin | Călin Sămărghițan [18.Jan.07 12:39] |
| Florin, privirea ta atentă a reușit să pătrunde meandrele poeziei. Te-ai oprit atât la "cascadele" poemului, cât și la întinderile poposirii lui între maluri, surprinzând ambele ritmuri, ambele chipuri ale acelei zbateri de care spui. Mulțumesc. | |