| = limbajul sublimării | Tamara Zub [22.Jan.07 16:45] |
| Multă putere în adresarea către lume. O atitudine de om împăcat, cu ochi de gheață, cu mâna fermă care lasă urme de cerneală pe hârtie și prin calculatoare, adică niște cuvinte grave, aspre, poleite cu aurul suferinței, al sublimării. Am tresărit la "Eu am Cuvântul/ mișcarea mea de după moarte", este un ecou de clopote aici. Al doilea poem e plin de imagini mistreioase, de exemplu, cele din "oglinzile orbilor", mi-a plăcut enorm și versul "cineva le tot clatină cerul sub frunte". Mai citim. | |