| = de recomandat | Adela Setti [26.Jan.07 11:57] |
| "Poate că amintirea stă într-atât pe retină, încât strivește realitatea." Foarte adevărat, și nu numai aici. Fiecare paragraf e o mică bijuterie de înțelepciune care se rostește în termenii inimii. În termenii aceștia l-am citit și eu. Da, există mereu câte cineva care ne amintește de altcineva până la confuzie. Cred că cineva cu statutul potrivit și condeiul critic nimerit ar putea recomanda acest text, pe criterii mult mai solide decât poate acum subiectivitatea mea mișcată. Adela, cu drag | |
| = Adela | Miruna Dima [26.Jan.07 13:22] |
| Îți mulțumesc pentru popas și aplecare. Am crezut totdeauna că scrierea trebuie să vină din simțire, din trăire, din ceea ce suntem fiecare din noi. Mă bucură mult că "mișcarea" a avut loc, este o întâlnire intimă aceasta dintre cel ce scrie și cel ce citește și e de o frumusețe aparte. Tot cu drag | |
| = there’s still a little bit of your song in my ear | Elena Marcu [26.Jan.07 19:02] |
| Îmi plac scrisorile și mi-a plăcut și aceasta. Pentru curgerea firească, pentru parfumul nostalgic și mai ales pentru senzația intangibilității unui univers izolat, intim, unic al unui „noi” format din niciodată aceiași.:) Ca și pentru îmbrățișarea familiară, acceptată și dulce-amară a „umbletului fiecăruia prin celălalt”, pe care am găsit-o în fiecare frază. | |
| = Elena | Miruna Dima [26.Jan.07 22:04] |
| Probabil pentru ca vor exista intotdeauna cei doi, pentru ca povestea aceasta nu e numai a mea, a ta sau a lui, pentru ca zilnic, noi toti umblam unul prin celalalt. Multumesc. | |
| = părere | Dana Banu [26.Jan.07 22:13] |
| sincer, mi-a plăcut întotdeauna să citesc scrisori(mai ales ale altora pentru alții:)), în cazul de față, privind cu o curiozitate specifică:), vreau să îți spun că tonul epistolar e bine redat, m-au cam îndepărtat oarecum aripile și oceanele din final dar nu îndeajuns de mult ca să nu îți las aici un semn că am trecut, am citit și mi-a plăcut da, un text bine condus salut | |
| = oceanele | Miruna Dima [27.Jan.07 11:07] |
| Las cumva in planul secund partea tehnica atunci cand scriu, pentru a reveni mai tarziu. Ceea ce am facut si acum. Nu mai sunt nici aripi, nici oceane. Multumesc pentru parere si sesizarea unui neajuns. | |
| = timpul, ca un bumerang | George L. Dumitru [30.Jan.07 17:49] |
| Eu cred ca scrisoarea ta ar trebui sa faca un ocol larg, prin minti, inimi dupa care sa se intoarca la tine, pentru ca esti deopotriva expeditor si adresant. Amintirea traieste elegant, armonios, cu toata incarcatura de neimplinire. Posezi nefirescul zilei de azi: firescul. Textul are un mare defect, te invita sa-l termini. Ai o dreapta cumpanire, o masura in toate, grija mare, e nepermis. | |