| = afară de ultimul vers... | ioan peia [28.Jan.07 22:32] |
| ...care nu mi se pare prea fericit, uite o poemă bine condensată și convingătoare. se pare că ai revenit la esențe, cândva atât de inspirate! | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [28.Jan.07 22:38] |
| Mulțumesc. Am lăsat acum versiunea inițială (nepostată) a versului ultim (nu știu dacă e mai fericită ca cea citită de tine). Nu știu dacă "înainte" era mai esențializată scrierea mea, am avut și voi mai avea de scris, în multiple registre. Ela | |
| = poate... | ioan peia [28.Jan.07 22:40] |
| ...că ar fi fost o variantă mai sugestivă decât aceasta, dar, oricum, ceva mai inspirată decât cea de dinainte... | |
| = "Mă uit după Dumnezeu" | silviu viorel păcală [28.Jan.07 22:42] |
| Așa mi-a venit să spun. Nu e o răutate dar în poem părea că vrei să-i pui unele întrebări. Textul e curgător, vorba lui Baudelaire și uneori asta e un indiciu pentru verosimilul spunerii. Cu stimă! | |
| = Ioan, Silviu | Ela Victoria Luca [28.Jan.07 22:46] |
| Da, o las așa, așa cum s-a creat ea și cum își are senul în mine. Mulțumesc. Silviu, nu pot scrie "după", este spre sau înspre. E o căutare a ochilor, întrebători, desigur. Mereu. Și cu ruga inclusă. Mulțam fain. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [28.Jan.07 22:48] |
| * sensul | |
| = număr pașii greșiți | Alice Drogoreanu [28.Jan.07 23:02] |
| mă opream la fiecare colț de stradă să număr pașii greșiți să rup celule din mine să le arunc într-o gură de canal mă gândeam Ela mă gândeam citind că eu nu mă mai uit după dumnezeu să-l întreb de ce știu că se uită el după mine m-am convins | |
| = Alice | Ela Victoria Luca [28.Jan.07 23:13] |
| Mă bucură, cumva, că poți spune asta. Eu rămân prin esența mea o Întrebătoare, chiar și atunci când pre-simt răspunsurile sau îmi sunt lăsate oarecum vederii. Mulțam. Ela | |
| + despre divin si alte emotii neidentificabile | enache ionut laurentiu [28.Jan.07 23:13] |
| cred ca ela si-a schimbat registrul, sau imi pare mie astfel, mai cred deasemenea ca ultimele scrieri au o influenta personala adanca, adaptabilitatea la situatii oculte, ce se petrec dincolo de luminile rampei, unde procedeele stilistice nu se etaleaza public, unde nu e intamplator nici cui si nici unde, ci cum, intrebare filtru, cu doua optiuni de raspuns.. da sau nu. si esenta divinului, care pentru multi devine un top-of-mind, fara alte sensuri identificabile. | |
| = erata | enache ionut laurentiu [28.Jan.07 23:20] |
| de asemenea, contrar perceptiei mele stafidite.:) | |
| = in pofida ochilor inchiși | Paul Gorban [28.Jan.07 23:39] |
| un poem plin de forță. o imagine a omului aflat in disperare. asta vad eu din poem, dincolo de imaginile grav atinse. Un poem in pofida inchiderii ochiului stang. Cu prietenie Paul de Gorban | |
| = pentru că eu nu vin niciodata singur | dorin cozan [29.Jan.07 09:10] |
| de ce până la mine, domnul meu, sunt mormanele corpuri deschise? | |
| = Ionuț, Paul, Dorin | Ela Victoria Luca [29.Jan.07 09:54] |
| Ionuț, cred că există răscruci unde poposim o vreme, chiar și în poezie. După drumuri parcurse, după căi și timpuri, vine și acest moment în care alegi altă lumină, în căutările tale. Da, în ce mă privește, răspunsurile nu sunt niciodată singulare, nici măcar dihotomice, sunt nuanțate, infinitizându-se. Mulțam. Paul, cred că aici este o anume forță dincolo de cuvânt, nu disperare, cel puțin nu în interioarele autorului. Iar singurul ochi deschis, așa va rămâne. Mulțam. Dorin, nu știu de ce, dacă ai citit prima variantă a finalului acestei poezii, dar era foarte asemănător cu întrebarea din comentariul tău. Mulțam că ai "văzut". Ela | |