Comentariile membrilor:

 =  emotionant!
carmen mihaela visalon
[29.Jan.07 00:23]
Nu stiu cum mor vrabiile dar stiu ca ai dreptate. Si M si noi murim ca o vrabie, dupa ce fiecare cu puterile sale s-a urcat pe acoperisul spitalului ca sa scape de pamnt si sa propeteasca pentru o clipa cerul.

 =  ...
ioana cheregi crișan
[29.Jan.07 00:46]
vrăbiile mor pur și simplu când li se termină zborul. nu știu cum mor. ca și M probabil...

 =  ioana,
ioan peia
[29.Jan.07 01:01]
un text dramatic și foarte bine scris.

 =  cu lațul in pumn, asa-i sticleau ochii....
dorin cozan
[29.Jan.07 08:33]
autopsia unui poem ma duce cu gandul la gandul ca adevarata moarte nu este ignoranta ci atrofierea sau disparitia organului simtirii. daca ar lipsi trenurile, fluturii atunci si eu as lasa bisturiul virtual.
cand eram mic imi amintesc cum vecinul meu imi povestea ce dulce si grozava e carnea de vrabie

+ entuziasm
olga stefan
[29.Jan.07 12:09]
îmi place. dar dacă M. a murit, acesta e ultimul text despre el/ea (M. este, pentru mine, în continuare, o ființă asexuată, înțepenită în paradigma suferinței și a claustrării, o entitate atașată de tine uneori ca o eșarfă care flutură-n vânt, o expresie a volatilității, a atașării de ceea ce ne particularizează, alteori ca o excrescență de carne, ca un semn de care nu te poți lecui). și-apoi, litera asta, singură, care-i autentifica prezența, prin grafia ei, îmi semăna a dedublare, o completare a negației/necunoscutei N, dar și o opțiune de alter-ego colector de singurătate, nebunie, durere personală (poate și din cauza formelor pronumelor reflexive de persoana 1 singular). dar toate astea țin de codul meu simbolic personal (e foarte rău să începi să gândești în simboluri, totul începe să capete brusc o explicație pe care, de multe ori, ai prefera s-o ignori)
în fine, a muri ca o vrabie implică anonimatul cel mai gri, sângele amestecat cu praf, o compasiune egală cu sine, o reiterare a schițării unui cerc în care se înscrie întreaga lume, dar imperceptibil, un suflu tragic cu care personajul tău colectiv, a cărui prezență e justificată doar prin metonimii (lumea-mijloacele de transprt în care se înghesuie, străzile pe care merge, clădirile pe care le locuiește, această "lume", acest puhoi de oameni care vin de nicăieri și care nu-ți seamănă nici ție, nici lighioanei, nici lui M., de care vrei să te izolezi- și recurgi la spații sufocante, saloane, camere antiseptice, acoperișuri sau subterane, medii extreme) este tangențială doar uneori.

dar, dincolo de interpretări, ioana, textul tău e emoționant. conține una dintre acele emoții pe care nu le mai am citind orice, și cărora le duc, câteodată, dorul. e un text lucid, în care nu mai explici, nu te mai explici, aproape că îți scuzi prezența "de la o vreme M devenise o limbă de clopot în mine.
nici nu se vedea prea bine", ca să muți te lime-light pe M.

nu știu dacă e ultima oară când scrii despre personajul ăsta al tău, misterios și ciudat, pe care, ca cititor, ar trebui să-l deschizi ca pentru o necropsie ca să-i descoperi taina și să-l diagnostichezi. nu cred că sunt singura care simte chestia asta acum. ca și când mobilul suferinței ăsteia atroce a lui/ei ar fi fost, până acum, un subiect tabu.

all in all: e un text bun. și puternic. merită să fie un final. ultima pagină care răscumpără toate eventualele scăpări ale unei fișe clinice mari cât o carte.

 =  ...
Dana Banu
[29.Jan.07 12:28]
un text al totalei lipse de speranțe, are poezia aceasta o intensitate extremă, imaginile se suprapun cu transparențe filigranate, un lirism aparte care pe moment taie respirația, rafinamentul expresiei e evident,

am trecut pe aici și am citit o poezie vie

 =  i.
ioana cheregi crișan
[29.Jan.07 22:38]
Ioan, părerea ta atârnă greu...te mai aștept cu drag.

Dorin, exact așa cum ai spus, "adevarata moarte nu este ignoranta ci atrofierea sau disparitia organului simtirii." aceasta este esența acestui text. mulțumesc!

Olga, într-un mod straniu sunt fericită. m-ai înțeles perfect. am reușit să mă fac înțeleasă. poate că asta era de fapt o mare îngrijorare pentru mine. acum mi-ai luat o piatră de pe inimă. nu știu dacă ciclul M s-a terminat sau nu cu această moarte a lui M. eu așa simt acum. dar M e un fel de personaj multiplu și cine știe ce poate să se mai întâmple. mulțumesc mult.

Dana, este așa cum afirmi, "un text al totalei lipse de speranțe". mulțumesc.


 =  moartea unui M.
Ruxandra Moholea
[29.Jan.07 22:58]
" i-am ținut capul în brațe nu știu cât după aceea." un gest final de tandrețe, aproape maternă, în același timp o consolare cu destinul care nici de această dată nu se dezminte.E atâta firesc în acest gest încât toate lucrurile păstrează liniaritatea cotidiană și monotonă: " s-au oprit toate tramvaiele metroul trenurile
și mersul pe jos"

"o limbă de clopot în mine"- M. este un alter ego , este vocea care urla dinlăuntru pentru că limba dinafară nu are atâta putere să articuleze necuvintele.Cu toate acestea, călcat de nepăsare, nu este adulmecat decât de câinele galben al stepei, rătăcit și el de undeva de dincolo, "în curtea spitalului".

"ca o vrabie"...
vrăbiile mor cu piciorușee în sus, agățate în disperare parcă de cerul de care nu vor să se desprindă, ca un zbor invers spre eternitate.

"nu plâng"...revenirea simetrică la același firesc de la început când universul, Marele, nu pare a fi tulburat de acest..."incident"...

Voiam doar să spun că mi-a plăcut...și pe undeva...m-am regăsit...

Gând bun.

 =  R.M.
ioana cheregi crișan
[29.Jan.07 23:29]
Ruxandra, îți mulțumesc mult pentru analiză și pentru gândul bun. nu cred că e foarte plăcut să te regăsești într-o asemenea stare. pentru mine înseamnă mult că ai rezonat.

 =  elegie
Amalia Cretu
[30.Jan.07 07:37]
Poate gresesc, dar primul gand ivit dupa lectura, a fost: lirism de o tristete elegiaca. Apreciez poema de fata ca pe o sincera forma de exprimare a individualitatii, libera de formule fixe si bine condusa ca expresivitate si stil. Transmite emotie si indemn la meditatii asupra conditiei umane: a muri, a "pleca putin" din aceasta lume, nestiut, cum singur te-ai ivit; acesta esti, omule!
Cred ca in poezia moderna, cu vers "alb", tristetea bacovina poarta in sine acea neliniste, devenita "limba de clopot", spre a fi (inca) auzita si dincolo de eul interior.
Deosebit: "salvând cerul de la disparițe
râzând cu ochii mei în mâna stângă..."
aprecieri, amalia

 =  poate bacovia ar ști cum
ioana cheregi crișan
[30.Jan.07 11:02]
Amalia, e cu adevărat o mare tristețe. ceva greu de plâns, greu de spus. un fel de gol despre care nu știi nimic...mulțumesc

+ freeze time stop the pain
enache ionut laurentiu
[30.Jan.07 12:17]
ma voi lega mai intai de cele ce nu rezoneaza ..
cred ca finalul isi pierde farmecul prin repetitia titlului, ma asteptam inainte sa deschid pagina sa fie un final legat de titlu, cum se obisnuieste, dar reproducand ai pierdut mult din
efectul sau.. si cum stim prea bine, in final sta tot impactul poeziei, ar trebui sa fie cel mai sugestiv.
plus ca ai mai repetat cu o strofa in urma
cred ca isi pierde nuantarea si devine cumva prea uzitat
apoi de bine:
poemul pare construit dintr-o suflare. fara alte reveniri,
poate cateva retusuri, per ansamblu mi-a placut fiindca este
scrisa cu tristete si poate mai mult, este scrisa ca un fel
de refulare,
ma refer la
"de la o vreme M devenise o limbă de clopot în mine.
nici nu se vedea prea bine"
nu vreau sa fac acum psihanaliza :) dar e un vers
de o tristete mare,
si cu un foarte mare recul.
mi-a mai placut cum s-a oprit "și mersul pe jos"
un fel de freeze time, stop the pain
felicitari

 =  ...
ioana cheregi crișan
[30.Jan.07 22:09]
crede-mă, Ionuț, acest text nu putea fi scris decât așa cum este. finalul e exact cel pe care îl vezi, imposibil să găsesc altul. imposibil să caut altul. s-ar putea să nu fie prea reușit, dar asta e. îți mulțumesc pentru analiza competentă și îți promit că voi fi mult mai maleabilă în ceea ce privește sfaturile tale dacă vei mai avea răbdarea să te apleci asupra altor texte. acesta s-a născut și moare așa cum îl vezi. te mai aștept cu drag,
ioana.

 =  La moartea lui M.
Călin Sămărghițan
[30.Jan.07 23:37]
Pentru mine M este un personaj nou descoperit. Moartea lui nu poate fi o tragedie, căutarea poate începe și de aici. Cum toate s-au oprit înainte ca el să se "oprească", cum toate au devenit, după ce el "devenise", acum moartea lui nu poate decât deschide un alt timp. Poate al "fluturilor", al "cerului salvat de la dispariție", ori al acelui "câine galben" martor-însoțitor-prieten. Știe Ioana de ce nu plânge.

Conturat din reflecțiile și proiecțiile autoarei, M., cel cântat, cel clopot, cel vrabie, cel pe care nu-l vezi decât dacă "ești foarte atent", de fapt, nu poate muri.

 =  F R U M O S
Catalina Cadinoiu
[31.Jan.07 17:35]
De obicei mă fascinează un vers, un nume, un cuvânt bine așezat, o idee! Acum mă fascinează o poezie! Poezia ta! E ca un om întru totul frumos: buze frumoase, trăsături frumoase, ochi frumoși, trup asemenea.

 =  motive de nemurire
ioana cheregi crișan
[31.Jan.07 21:41]
Călin, nici nu știi câtă dreptate ai când spui că M nu poate muri. mi-e greu chiar și mie să-mi dau seama de ce. poate că există în prea multe lucruri deodată, poate că era mort de mult sau poate că nu a existat cu adevărat niciodată. are multe motive de a rămâne într-un fel paradoxal nemuritor. mulțumesc mult.

Cătălina, comentariul tău m-a făcut să mă simt foarte frumoasă. mulțumesc.

 =  un text in fata caruia ma regasesc
Cora Gabriela Fariseu
[02.Feb.07 08:49]
azi am citit pentru prima data acest text si am avut o senzatie de gol sufletesc toata ziua, de parca l-as fi cunoscut pe M de o viata.durerea materna cu care ii tine capul in maini chiar si dupa moarte imi aduce mainte de pieta, de imaginea madonei invinsa in fata mortii. de obicei atunci cand moare cineva drag e ciudat sa accepti ca lumea isi continua mersul firesc asistand impasibila la moartea cuiava..aici insa imi pare ca intreaga lume se opreste sa ingenuncheze in fata maretiei mortii.imi pare o durere universala, imi pare un timp ce se opreste in momentul mortii fara a-si mai gasi ritmul normal.
cuvintele imi par goale pentru ca inca sunt sub imperiul mortii de pe un acoperis de spital.felicitari pentru ca mi-ai insuflat aceasta traire

 =  Cora,
ioana cheregi crișan
[02.Feb.07 22:08]
ai dreptate, este o durere universală. timpul s-a oprit în loc. poate va porni de altundeva...mulțumesc.

 =  te urmareste...
emilia ivancu
[06.Feb.07 17:39]
M-a facut sa ma gandesc la Portretul lui M. de Matei Calinescu...si, dupa ce l-ai citit, te urmareste, ca orice text bun...

 =  Dumnezeu sa-l odihneasca
Anni- Lorei Mainka
[08.Mar.07 04:30]
unul din textele mele preferate...l-am alaturat mortilor care mai mult ma pling ei pe mine

stil, ritm, transmitere de atmosfera ....si daca M. a fost asa cum e in aceste versuri, atunci sigur ca va ramine inca mult, mult, nemuritor ptr gindurile celor care nu-l pot uita

+ ...
emilian valeriu pal
[25.Sep.18 11:09]
Să ai lumină Matei...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !