| = . | Alex Radu [05.Feb.07 17:45] |
| În prezentarea pentru Gelu Diaconu, apare scris: "Gelu – pasionat de literatură, prima sa iubire fiind proza, căruia îi rămâne și astăzi fidel,". Corect: căreia îi rămâne și astăzi fidel. Mult succes la cenaclu! | |
| = Obs. | Daniel Stuparu [05.Feb.07 18:04] |
| Nu știu cui se datorează greșelile ortografice din textul d-lui Manolescu, dar sunt nepermis - pare-mi-se - de multe. | |
| = . | Ela Victoria Luca [05.Feb.07 18:06] |
| Alex, multuemsc, am corectat. Daniel, textul a fost preluat ca atare, vom opera corecturile foarte curind. Multuemsc pt semnalare. | |
| = Ki în China | Daniel Stuparu [05.Feb.07 18:08] |
| Ki zic japonezii, chinezii spun Qi (care se și pronunță altfel, un soi de Chi). | |
| = . | Ela Victoria Luca [05.Feb.07 18:18] |
| Nu vom corecta conținutul eseului dlui Manolescu, ci doar greșeli de literă, spații, typos etc. Despre conținut, se pot lăsa comentarii și se va discuta la cenaclu. Mulțumim pentru înțelegere. | |
| = Man soll nicht Eulen nach Athen tragen... oder? | Daniel Stuparu [05.Feb.07 18:32] |
| La nivel de conținut, "eseul" legat de catafatic și apofatic, în afară de a enumera o serie întreagă de truisme, pe care le poți citi și în alte părți, nu spune nimic. Mă gândesc la mentalitatea anumitor autori americani, care se extaziază în marginea a tot felul de nimicuri, având impresia că au descoperit roata. O asemenea sinteză - între știință, artă și religie, între gâdnirea discursivă și cea de tip mistic-intuitiv etc. - s-a tot încercat, de la Pitagora până la Rudolf Steiner, trecând prin gnoza alexandrină, Evul Mediu, Renaștere, romantism, simbolism, avangardism etc. Despre conștiință (Gewissen) și conștiență (Bewußtsein) filozofia clasic germană a spus deja ce era de zis etc. A vorbit și Blaga despre cele două tipuri de cunoaștere, luciferică și paradisiacă... mi se pare ridicol să mai dau și alte exemple. | |
| + Gelu și broasca țeastoasă | Daniel Stuparu [05.Feb.07 20:22] |
| Motto: „mă târăsc de-a bușilea cu o viteză uimitoare” Grupajul de poeme al lui Gelu Diaconu îmi pare genial. Ineditul constă în asocierea unor elemente de o discrepanță aproape necuantificabilă. Dacă luăm poemele individual, acestea aproape că se autodesființează, judecând după simplitatea discursului poetic, redus la un minimum de metafore, aproape tern. Luate în ansamblu, realizăm că aceste poeme formează de fapt odiseea unui Leopold Bloom indigen, o divină comedie perfect escamotată în spatele unui acestui fundal textualist/impresionist. Textul se salvează așadar prin idee, prin acest fir al Ariadnei care dă coerență și sens grupajului. Felicitări "autorelui", cu ocazia comiterii actului "poietic". | |
| = dlui Gorun Manolescu | Ela Victoria Luca [05.Feb.07 21:33] |
| Un tânăr scriitor/cititor m-a rugat să vă întreb unde ar putea citi 'Știință și ortodoxie - un dialog necesar Convorbire cu Basarab Nicolescu', interviu luat de Elena Solunca. Mulțumesc. Ela | |
| = Interviu cu Basarab Nicolescu | Manolescu Gorun [05.Feb.07 23:00] |
| Se gaseste la http://www.crestinortodox.ro/Stiinta_si_ortodoxie___un_dialog_necesar-25-4034.html | |
| = gelu diaconu | Andrei Ruse [06.Feb.07 12:18] |
având în vedere că nu pot fi prezent la lectura lui gelu, ( și nu din motive precum cele bănuite de traian rotărescu să zicem, ci sunt într-o sesiune de ședințe undeva pe la munte, alături de colegii mei de la mediapro ) las aici acest comentariu mai mare, care sper să fie citit la cenaclu, dacă se poate chiar de unul din “lupii tineri” - îl rog pe sorin să facă asta dacă e prezent, dacă nu pe mihai ( să fiu al dracu, mi-am luat purtători de cuvânt ) comentariul așadar: înainte de toate precizez că gelu diaconu este de o valoare care nu mai trebuie discutată, în ceea ce privește poezia mai ales ( merg aici nu pe o părere subiectivă, ci iau una la întâmplare a unui scriitor care a confirmat: marius ianuș de exemplu ). majoritatea textelor lui gelu mă fac să mor de invidie că nu sunt scrise de mine și asta probabil este cel mai mare argument pro și dealtfel, tot probabil, cea mai plăcută părere pe care o poate primi un scriitor. stilul propriu și matur al său se găsește și în acest miniciclu ( așa l-am denumit eu ) care seamănă cu o ofertă de cd pe vh1, mă duce cu gândul la hit collection in box, apoi lista track-urilor care curge pe ecran și te încântă. mi-a plăcut ideea asta, precum și faptul că, spre deosebire de celelalte texte ale autorului, aici găsesc ceva mai soft, mai sincer poate pe de o parte, dar mult mai cizelat. poate exagerez, însă îl găsesc pe gelu aici obosit, înțelept, într-un sictir foarte elegant ( poate nu e ăsta tocmai cuvântul potrivit, așa că scuzele de rigoare ) care pe mine m-a captivat de-a-ntregul. ce nu-mi place și subliniez pentru că mai este totuși totuși puțin de lucrat la texte, este că uneori apare împopoțonarea, substantive cu epitete în șir, care pe mine mă deranjează, iar în afară de asta, nu sunt obișnuit cu așa ceva la gelu. mă refer cel mai mult la track 4 și 5, care ar putea fi simplificate, însă nu dau exemple, proabil la o bere discutăm mai mult. deși nu a fost decât o parere generală, mai completez cu faptul că poezie.ro ar trebui să țină cu dinții de astfel de membri, nu de alta, dar am observat plecările în valuri și sunt sigur că vor mai fi ( hmmm… ). iar ca să închei și mai scurt, voi spune un singur cuvânt care caracterizează acest pasaj de texte care exprimă dezumanizare și ironie prin peisaje extrem de reușite ( majoritatea simple – și apreciez cel mai mmul asta ): eleganță. așa e gelu diaconu pentru mine: elegant. ( offtopic probabil ) îmi cer scuze, gelu, că nu voi putea fi prezent la lectură, dar ce să fac ? “ghinioanele”-astea apar numai în astfel de momente, nu când citesc băieți albaștri, blonde dramatizate sau când se face o critică a criticii prin lecții de mestecat guma și scos căștile din urechi, eu probabil am ghinionul de a absenta la ceea ce într-adevăr îmi place și consider a fi poezie; însă de data asta sunt sigur că va fi un cenaclu de-a dreptul reușit. succese ! RA. | |
| = Pt. Daniel Stuparu | Manolescu Gorun [06.Feb.07 17:24] |
| 'La nivel de conținut, "eseul" legat de catafatic și apofatic, în afară de a enumera o serie întreagă de truisme, pe care le poți citi și în alte părți, nu spune nimic. Mă gândesc la mentalitatea anumitor autori americani, care se extaziază în marginea a tot felul de nimicuri, având impresia că au descoperit roata. O asemenea sinteză - între știință, artă și religie, între gâdnirea discursivă și cea de tip mistic-intuitiv etc. - s-a tot încercat, de la Pitagora până la Rudolf Steiner, trecând prin gnoza alexandrină, Evul Mediu, Renaștere, romantism, simbolism, avangardism etc. Despre conștiință (Gewissen) și conștiență (Bewußtsein) filozofia clasic germană a spus deja ce era de zis etc. A vorbit și Blaga despre cele două tipuri de cunoaștere, luciferică și paradisiacă... mi se pare ridicol să mai dau și alte exemple.' Daniel Stuparu 1. De când mă știu am făcut nu numai "typos" ci și alte greșeli de redactare, unele și gramaticale. Și asta pentru că sunt învățat cu "citirea rapidă" în care cuprinzi, dintr-o privire, paragrafe și, uneori, pagini întregi. Din motivul ăsta trebuie ca un text să-l redactez de mai multe ori până-mi vine acru. Așa că mulțumesc oricui care mă ajută, Mai ales de pe sit-ul ăsta care e "atelier" . 2. Spui domnia ta, Daniele: "La nivel de conținut, eseul legat de catafatic și apofatic, în afară de a enumera o serie întreagă de truisme, pe care le poți citi și în alte părți, nu spune nimic." Și adaugi: " O asemenea sinteză - între știință, artă și religie, între gândirea discursivă și cea de tip mistic-intuitiv etc. - s-a tot încercat, de la Pitagora până la Rudolf Steiner, trecând prin gnoza alexandrină, Evul Mediu, Renaștere, romantism, simbolism, avangardism etc." Mă așteptam și eu să comentezi, cât de cât, "catafaticul și apofaticul" care, fie vorba între noi, este subiectul și tema (diferența între ele nu stau să ți-o explic că tot e greu de înțeles pentru matale) bietei mele "încercări". "Catafatic și apofatic" pe marginea cărora glosez și eu cum mă pricep. Și, prin urmare, mă așteptam să treci, sintetic și doct cum crezi că îți stă în fire, prin sufism măcar (ca să nu mai vorbesc de ce se întâmplă prin Extremul orient) ca să arăți ce și cum devine cestiunea de se leagă cu ortodoxia. În schimb ce faci? Îmi înșiri o serie de nume, într-adevăr celebre, care n-au însă o legătură clară cu "apofaticul și catafaticul" ci, mai degrabă, cu ocultismul. Ca apoi să mă desființezi cu un ocultism de sorginte europocentrist-occidentală. Despre care, cu adâncă înțelepciune, remarci că anumiți " autori americani… se extaziază în marginea a tot felul de nimicuri, având impresia că au descoperit roata". Din întâmplare, chiar ai dreptate; numai că ar trebui să și precizezi, cât de cât, care sunt cei la care te referi. În ceea ce mă privește eu am specificat la ce grupuri din America mă refer și, zic eu, ele nu fac parte din "anumiții" matale. Care promovează un ocultism de tarabă de tipul unui New Age de prost gust în cadru căruia, printre altele, un loc binemeritat îl ocupă și obsesia mătăluță "alchimică" - așa cum rezultă din textele pe care cu obstinație le postezi pe Agonia. -(texte care, dă-mi voie să-ți spun, nu prea au nici în clin și nici în mânecă cu spiritul Alchimiei. Și din care, se pare, după umila mea părere de neinițiat, nu prea pricepi mare lucru; dar asta nu-i treaba mea). 3. "Despre conștiință (Gewissen) și conștiență (Bewußtsein) filozofia clasic germană a spus deja ce era de zis etc." Susții mătăluță apodictic. Ei na ! Cu asta chiar m-ai dat gata! Mă gândesc să-ți împrumut, din biblioteca mea, o serie întreagă de texte care depășesc cu mult ceea ce "a spus (definitiv și irevocabil?!) filosofia clasică germană". Și care, în plus, au și meritul de a fi gata citite de subsemnatul ca să te scutesc de efortul intelectual de a le mai parcurge. Ele se referă atât la "știința cogniției" care urmărește posibilitatea "înzestrării" inteligenței artificiale cu "conștiință" și, mai ales, "conștiență", vizând chiar obținerea unor noi tipuri de calculatoare hibride prin implantarea de neuroni pe pastile de siliciu (pare inutil, dar în contextul discuției prezente cred că este necesar de precizat faptul că, pe vremea "filosofiei clasice germane", problema nu s-a pus din motive evidente) cât și la cercetările subsumate "filosofiei mentalulului". 4. Ca să închei într-un ton optimist, cred că discuția pe care o purtăm se plasează, pentru amândoi, la nivelul "semidoctului". Cu deosebirea că mătăluță, domnule Stuparu, nu ești conștient de acest lucru și crezi că cele ce le afirmi au valabilitate incontestabilă (uitându-te în oglindă și văzându-te de zeci, sute de ori mai mare decât în realitate); în schimb pentru mine e clar că în biata mea "încercare" supusă discuției nu puteam proceda altfel în spațul limitat pe care l-am destinat textului. Singura mea intenție fiind de a atrage atenția asupra "apofaqnticului și catafaticului" și a faptului că acest mod de a vedea lucrurile nu este complet străin nici altor contexte culturale. Reprezentând, poate, o punte între diverse culturi. P.S. Singurul loc în care suntem de acord este luarea în considerare a lui Blaga cu a sa "cunoaștere paradisiacă și cunoaștere luciferică" de care eu nu am amintit și care are multe tangențe cu "apofaticul și catafaticul" ("În cadrul cunoașterii luciferice, necunoscutul are sens de 'ascuns'…[ea] deschide un mister nu din pasiunea sterilă de a-l deschide, ci pentru a-l supune unor variații…Prin această variere, se substituie 'misterului deschis' un nou conținut cognitiv, reprezentând [un nou] 'ascuns' etc" - Blaga, 'Trilogia cunoașterii'). Ce lipsește însă la Blaga este "ceea ce Părinții, îndeosebi Sfântul Dionisie Areopagitul (Epistole, Epistola I, Lui Caius, monah, Epistola I, Lui Caius, monah, p. 44) și Sfântul Grigorie de Nyssa (Viața lui Moise, p. 32), au numit intrarea în întunericul divin, un întuneric provenit din orbirea pe care o produce asupra ochilor sufletelor noastre slabe abundența de negrăit a luminii divine. 'Întunericul divin este lumină neapropiată', scria Dionisie diaconului Dorotei (Epistole, Epistola a V-a, Lui Dorotei, diacon, p. 54)….." . "Întuneric divin" care este mult discutat în Sufism. | |
| = ca mai toti jurnalistii ma intrebam | Cosmin Dragomir [06.Feb.07 17:56] |
| prin ce reviste a piublicat Gelu. meserie textele. Eseul domnului Manolescu Gorun este...hm inca nu m-am hotarat. oricum imi va fi greu s ama pronunt mai ales ca dictutia unui eseu intr-o sesiune cenacliera nu se face decat functie de vaiditatea informatiilor si mai putin de stilistica eseului. ne-om vedea | |
| = . | Ela Victoria Luca [06.Feb.07 18:17] |
| "Mesagerul Olteniei", "Cafeneaua literară", "Oglinda literară" (?), de acestea știam eu când erau în faza de pregătire/apariție. Sper să fie actuale informațiile. | |
| = La răsăritu-i falnic... | Daniel Stuparu [06.Feb.07 18:19] |
| Comentariul de mai sus mi se pare atât de deplasat, încât mă lasă fără grai. De dragul exercițiului intelectual însă, și spre propriu-mi amuzament, voi face câteva precizări (inutile în cadrul unei discuții între inițiați în aceste probleme, dar vajnicul autor al textului „eseistic” de mai sus ține să ne asigure că NU este un inițiat.) În primul rând nu comentez catafaticul și apofaticul, ci textul reprodus mai sus, scris în marginea acestei teme. De comentat au făcut-o deja alții, mult mai bine decât am putea-o face noi. Dacă nu v-ați propus altceva decât să reproduceți ce au spus alții, încă o dată, textul de mai sus e o pură pierdere de vreme. În al doilea rând, dacă curentele culturale și școlile enumerate de mine nu au legătură cu catafaticul și apofaticul, mă tem că nu ați înțeles nici în ce constau cele din urmă, nici cele dintâi. Legat de textele mele, dacă tot admiteți că nu vă pricepeți, nu văd de ce țineți morțiș să dați cu mucii-n fasole o dată în plus și referindu-vă la ele. Mă rog, vă privește. Mi-am dat seama de faptul că sunteți irecuperabil în momentul în care ați început a-mi vorbi despre înzestrarea inteligenței artificiale cu conștiință, respectiv conștiență și alte asemenea bălării. Am deja senzația că vorbesc cu un soi de cyborg pentru care termeni precum conștiință sau conștiență nu sunt decât niște abstracții. Dar mă resemnez la gândul că dacă nu Dv., măcar alții vor cerne grâul de neghină din cele de mai sus și vor trage singuri concluziile de rigoare. Și succes la munca de Frankenstein pe care o realizați, probabil de aceea de prin anii șaptezeci nu ați mai avut timp de literatură, ați fost prea ocupat cu generarea a tot soiul de golemi, homunculi și alte lighioane (pesemne în asta constă, după Dv., adevăratul spirit al alchimiei!) Până atunci, prefer să mă odihnesc la umbra gorunului lui Horia, decât pe asemenea clonate meleaguri (era să zic coclauri). Auguri. | |
| = precizare | Gelu Diaconu [06.Feb.07 18:26] |
| la "Cafeneaua literară" am trimis un grupaj de poeme, însă nu am primit niciun răspuns în "Oglinda literară" nu am apărut încă, dar nu e timpul pierdut în afară de "Mesagerul Olteniei", unde mi s-a publicat un grupaj de poeme cu amabilitatea Mădălinei Maroga, am mai apărut în revista "Tomis", numărul din octombrie 2006 și evident articole ditirambice în ziarul "La datorie" în 1982 | |
| = Videoclip cu Lena | Daniela Șontică [06.Feb.07 19:24] |
| Universul poetic al Lui Gelu Diaconu este unul foarte biologic, anatomic pana la detaliu, dar si unul bolnavicios, pe cale de a fi vindecat pe alocuri daca tinem seama de multele paturi de spital, saloane si doctori care apar sau sunt asteptati. O lume desfasurata liniar, despaturita ca o harta, un camp de lupta dupa ce batalia a avut loc. Un eu poetic exprimand mai mult neputinta, avand temeri, cele mai multe fata de o iminenta aspiratie, de o inghitire, descuamare, putrezire, ciuntire. Aproape in fiecare poem lumea se prabuseste peste noapte, in mii de cioburi, iar dimineata poetul este nevoit sa lipeasca totul la loc. O solutie pare a fi renuntarea la tabieturi care tin de intretinerea trupului (mancare, tigara etc) si plonjarea intr-un anonimat al strazii. De altfel, totdeauna e consultata vocea strazii, pulsul ei il intereseaza in chip deosebit pe autor. Neplacut la citire: "marginea zidului e dura" - cum altfel?; "o voce de femeie urla" ( de ce nu o femeie urla?); "ploaia mitralia asfaltul cu gloante de apa" (cu ce daca nu cu apa?); "carne sangerie". Frumos: Track 10, senzatie de videclip; "narile canalelor ma adulmeca nervoase". | |
| = Daniela. | Gelu Diaconu [06.Feb.07 20:00] |
| în track 5 spuneam așa: „aerul comprimat mă lipește violent de pereții din care cresc bureți roșietici inofensivi” de aceea în track 7 reiterez ideea “acum marginea zidului e dură” spun: “o voce de femeie urlă” deoarece această femeie nu este prezentă fizic, ea este identificată cu “gangul” care face posibilă renașterea “ploaia mitralia asfaltul cu gloanțe de apă” este o expresie dragă mie din cauză de Gellu Naum “carne sângerie” deoarece poate exista și carne uscată, stacojie, tocată etc. mulțumesc | |
| = Daniele, | Manolescu Gorun [06.Feb.07 20:17] |
| Daniele, Un….care își dă seama că e…., nu mai e…. Ceea ce nu e cazul tău. Așa că te las să te cerți singur cu ăla din oglindă. Ciao! | |
| = Precizare | Manolescu Gorun [07.Feb.07 14:19] |
| Deoarece textul ce va fi prezentat în cenaclu a fost postat anterior pe Agonia, am găsit de cuviință să redau, în exemplarul ce va fi distribuit celor care vor participa și comentariile agonicilor care au avut atunci bunăvoința să le facă. | |
| = you can't run | Andrei Ruse [08.Feb.07 13:37] |
| am reusit sa fac niste schimbari de planuri si vin. :) wof wof | |