Comentariile membrilor:

 =  Pe ambele maluri ale Prutului
Adrian Munteanu
[07.Feb.07 11:30]
Cu o modestie pe care o înțeleg doar parțial, Maria a postat acest text în zi de 7 februarie, pentru cel ce se află în zi de sărbătoare : Omul Bun ION DIVIZA.
Nu știu un alt loc mai nimerit unde să-i trimit sărbătoritului urările mele de bine și de speranță. Să ai bucurii, moldoveanule de dincolo de Prut, așa cum îți este sufletul, încununat cu aura blândeții și prieteniei.
Maria, ai compus un cântec de iubire care prinde bine ca dar de suflet celui ce se detașează prin bogăție interioară.

 =  7 februarie 2007
Dana Stefan
[07.Feb.07 11:34]
prizonierul cuvintelor e un om mare care inca se mai joaca, e-un joc insa primordial in care intra el, e joaca de-a lupta pentru un tinut liber care este numai al lui, prizonierul cuvintelor isi scrie propozitiile in barcute de hartie trimitandu-le pe-o apa, in tinuturile unde oamenii stau ghemuiti pana si acum si cu teama, se intreaba inca si aztazi: unde sa ma ascund? tu unde te ascunzi?!
prizonierul cuvintelor este astazi napadit de privirea zilelor..
La multi ani ! Ion Diviza
Maria, cu aceeasi admiratie pentru tot ce esti tu.

Linea

+ deja o poveste
florin caragiu
[07.Feb.07 12:00]
Poezia respiră pe spații largi, e o poveste în care jocul, visarea, despărțirile fără amărăciune, trimiterea poemelor-bărcuțe, îmbrățișările mototolite, diminețile căprui și nopțile nedormite vibrează de culoare și atrag dorințele spre locul iubirii. Totul ia forma tainei, a intimității celor "neștiuți de nimeni ca într-o imensă priveliște". Într-o primă mișcare are loc acea deschidere prin care eul liric se lasă năpădit de chemarea alterității, de chemarea iubirii, după care vin căutarea și apoi replierea, adunarea, regăsirea în îmbrățișare, în cerul intimității, unde ascunderea devine joc în doi, poveste a descoperirii pururi noi a Celuilalt, în totodată atingerea țintei... Sunt mai multe expresii deosebite: "dârdâim de dragoste", "paharele cu gura în jos să oprim timpul", etc. care se compun în mod fericit în crearea unui sentiment de cucerire prin iubire a realului. Îmi par deosebite curgerea poemului, ritmul, jocul culorilor și mișcărilor ce creează atmosfera, și mai ales simțirea eliberată, purificată de "amărăciunea zilei", iluminată de descoperirea în orice colțișor a reflexelor unei Iubiri veșnice ce ne atrage în taina ei. Las un semn de sinceră apreciere.

 =  Joc serios cu nuantele existentiale
razvan rachieriu
[07.Feb.07 13:17]
Realitatea este văzută ca o “imensă priveliște” în care ne încadrăm perfect sau pe care o contemplăm din exterior și pe care o pictăm toți cu penel profesionist sau amator într-un joc serios cu nuanțele existențiale.
“Atinsă de întâmplare” și hazard, cauți “cuvintele ce nu reușesc nici să mai plângă” trecute prin purgatoriul conștiinței poetice, iar din gânduri încercănate, “depărtarea fără nume” a unei iluzii, amărăciunea mânjind “poarta sărutului” și din “îmbrățișările mototolite” de neîncredere, creezi poemele unui plâns ce deschide poteci în “semnul umbrelor”.
Am căzut “prizonierul cuvintelor” tale, fascinat de arborescența lirică a simbolurilor.

 =  Nopțile în care uităm să visăm
Constantin Codreanu
[07.Feb.07 15:07]
Nopțile în care uităm să visăm sunt cele mai triste însemne ale vieții peste care trecem ca peste un pod cândva de flori, acum de... vize. Important însă e să păstrăm în suflet potecile pe care ne poartă buzele căutând poarta sărutului, iar păharele cu gura în jos să stea mărturie unei îngropări a trecerii timpului care lasă dune peste jocuri și posvești.

Cu drag,
Constantin

P.S. La mulți ani, Ion Diviza!

 =  Ion Diviza
Mahmoud Djamal
[07.Feb.07 16:07]
Domnule Ion Diviza, la mulți ani, succes în viață și în poezie.
Cu respect
Djamal

 =  mi-am adus aminte
Maria Gold
[07.Feb.07 17:12]
Era un august fierbinte și dacă ai fi turnat pe mine o găleată cu apă rece aș fi sfîrîit tare rău. Soseam cu prieteni dragi la Chișinău, habar n-aveam ce prieteni noi mi se pregăteau. Am trecut vama cu mită, cărți de poezie, cea mai potrivită mită pentru vameși și polițiști. Ne curgea poezia din portbagaj pe toate drumurile. Ne-am rătăcit, eram numai poeți în mașină, cel mai cel era la volan, cum am fi așteptat oare să găsească drumul? Întrebam mereu pe drum unde-i drumul. Nimeni nu știa. Nici acum n-am aflat. Dar între timp am întîlnit cîțiva oameni și nu voi da numele lor de teamă să nu scap vreunul. Trăind mult printre străini, uitasem cum este o inimă caldă care vorbește românește. La Chișinău am aflat cum este. Una din inimile acestea era Ion Diviza. M-a pedepsit el pe mine cu niște epigrame, o rugasem mai apoi pe Maria să le șteargă dintr-o cronică, ea n-a vrut, dar i-am iertat. Că viața merge înainte. Înainte să plecăm am băut o cafea. Diviza a dispărut de-acolo. Măi, nu se poate să dispară așa fără să-și ia rămas bun, zic eu. Într-un tîrziu apare și el alergînd spre noi cu două cutii din cea mai bună ciocolată din lume. Care se face la Chișinău. Nu știați. Secretul e că trebuie mîncată acolo. Așa că citind ce scrie Maria aici, mi se făcu poftă de ciocolată, eu zic că merită să umblu vreo doișpe mii de kilometri pentru asta, am vorbit cu Maria să nu mai stăm prea mult pe gînduri. Poate că-n august ar fi cel mai bine? În rest, fapte, nu-i așa? Cu drag, La mulți ani, Ion, vouă oameni dragi de pe pămîntul acela, dor îmi este de voi, de cînd vă cunosc! Maria, mulțumesc că mi-ai amintit!

 =  Aici recunosc poetul
Vasile Mihalache
[07.Feb.07 18:09]
Poemul este relizat artistic.Sunt cateva versuri remarcabile,precum:deschizi o imbratisare/mototolita... in zori,dardaim de dragoste.Sunt si exprimari mai putin fericite:confundati de jocurile(poate cufundati in jocurile); incarcari nejustificate:nestiuti de nimeni(nestiuti), minjim pereti...sa avem cerul nostru, pictam discret in violet. Finalul incearca sa justifice, fapt care deranjeaza.Substantialitatea poemului este salvatoare.Strofa a doua este excelenta!Aici recunosc poetul.Va doresc cele bune!

 =  a doua zi
Ion Diviza
[08.Feb.07 08:48]
Deja
e zi de februarie opt :))
și iată că am posibilitatea să însăilez câteva cuvinte, chit că degetele abia de nimeresc tastatura; dârdâi acum, de dimineață, după evenimentul cosmic ce s-a consumat "la timp și fără pierderi". Evident, nu "de dragoste" dârdâi. :))
Însă căldura prieteniei voastre mă ajută să-mi revin. Vă mulțumesc pentru felicitări, dragi prieteni poeziști de pretutindeni. Cum văd eu, puțin câte puțin, pe agonia.ro revine atmosfera de acum doi-trei ani...
Și nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, Maria, pentru surpriză, pentru căldura inimii și bunătatea gândului tău, pentru acest frumos poem care te reprezintă plenar.


 =  pitulați în umbra cuvântului dârdâim de dragoste
Maria Prochipiuc
[12.Feb.07 14:42]
Încerc să dau și eu un răspuns aici, fiindcă poemul acesta avea în el doar câteva însemne specifice că ar fi o dedicație. Poemul s-a vrut și se vrea să fie de sine stătător, să nu fie personalizat, decât prin anumite subtilități.

Adrian Munteanu - locul e oriunde, dar un cuvânt în plus, spus pe lângă o specificație referitoare la text se poate face, ce e interesant pentru mine după ce am citit toate comentariile e faptul că aproape toți ați simțit acest poem ca pe un poem de dragoste, tu îi spui mult mai deosebi: cântec

Dana Ștefan – eu mă simt cu adevărat prizonierul cuvintelor și îmi place enorm să fiu, ai intuit atât de frumos tocmai ceea ce era specific din poem pentru omul Diviza și nu numai pentru el, ci pentru cei ce sunt dincolo de Prut, ai înțeles semnificația bărcuțelor, cei ce acum câteva lunii puteau veni liberi la prieteni și rude, azi au nevoie de vize… desigur că versurile din final vor dispărea, era un fel de recunoaștere pentru Ion Diviza, sunt versuri care îi aparțin, le-am folosit tocmai pentru a duce cititorul spre alte interpretări și se pare că am reușit.

Florin Caragiu - aprecierea ta contează foarte mult pentru mine, fiindcă tu ești un cunoscător al spațiului de dincolo de cuvinte, ai trecut frumos prin poem cu interpretări deosebite, unele mă încântă, că am reușit așa ceva, ai subliniat cam tot ce am vrut eu să se înțeleagă din acest poem.

Răzvan Răchieriu- tu mă citește cu sufletul, mă citești cum nu mă cunosc eu și mă bucur că ai primit poemul tot așa de sine stătător și dacă cuvintele din poem te-au făcut prizonierul lor, nu știu ce să zic, mie îmi place să fiu prizonierul, dar să am libertatea să le exprim cum simt.

Constantin Codreanu- mulțumesc de oprire, îm place cum ai spus despre pahare… e ca un fel de mormânt al timpului, iar dunele - poeme scrise la umbra potecilor.

Maria Gold și Mahmoud Djamal - voi sunteți stric la subiect, Maria când poezia curge de prin portbagaj, ca deh cineva nu închisese bine.. porți poezia chiar și aici în acest comentariu

Vasile Mihalache - Ai folosit un cuvânt foarte mare pentru mine, că poemul acesta ar fi realizat artistic, așa mi se întâmplă de câte ori țin foarte mult la un poem, am iubit poemul încă din feșe și mă bucur că și voi l-ați simțit. Am schimbat acolo: cufundați în jocurile… iar referitor la unele care spui că nu ar fi trebuit, le voi judeca pe parcurs… Despre final am spus mai sus, în momentul când voi selecta textul, acele versuri italice nu vor mai fi, au fost doar un fel de recunoaștere pentru poetul Diviza. Mulțumesc și pentru catalogarea autorului acestor versuri.

 =  de bine
dobreanu grigore marian
[15.Feb.07 10:24]
sentimentele de prietenie exprimate cu sensibilitate poetică...ce dar mai frumos de ziua ta Ioane. Târziu aflu și eu că a trecut aniversarea ta, dar o urare nu poate să facă rău nicodată. La mulți ani ! Ion Diviza. Mulțumesc pentru mesajul poetic, Maria. Nici eu nu puteam s-o zic mai bine ! Cu drag, Marian

 =  merci
Ion Diviza
[16.Feb.07 14:29]
Mulțumesc pentru urări, Mariane. Nu-i bai că am mai adăugat un an la cei... câți îi mai aveam, însă iată, Maria ne-a oferit prilejul să ne întâlnim virtual și aici. Bucuros și recunoscător. Epigramiștii sunt poeți, știu. Dar uite că și poeții sunt epigramiști. :))




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !