Comentariile membrilor:

=  corneliu,	ioan peia [11.Feb.07 19:19]
oricine și oricât ar spune, orice demonstrație mi-ar face (am alergie la "făcea"!), nu pot să văd în haiku decât strănutul unui mini/poet rămas cu inspirația în prag. atât. fără supărare.
=  Ioane,	Corneliu Traian Atanasiu [11.Feb.07 21:11]
eu nu fac demonstrații și nu încerc să te conving de nimic. Mă adresez cui vrea să aibă informație pentru a încerca să-și formeze gustul și eventual să scrie haiku (în special celor care nu pot citi lucrurile astea în engleză, unde le găsesc din belșug). Gustul însă are nevoie și de familiarizarea îndelungă și directă cu poezia respectivă. Dar și de o anume înclinație și chemare. Și, cred eu, și de un pic de noroc. Uneori și de un anturaj prielnic. Cît timp te exprimi atît de delicat, părerea ta nu mi se pare mai mult decît un hapciu și îți răspund politicos: - Să trăiești!
=  eleganță	Doru Emanuel Iconar [12.Feb.07 10:05]
Va multumesc pentru informatiile pe care ni le oferiti in eseurile dumneavoastra. Cel putin pe mine ma ajuta sa inteleg o poezie care mie imi place foarte mult tocmai pentru "sobrietate, naturalețe, firesc, ușurință, eleganță". Mi-ar fi de mare folos si cateva indrumari pentru a intelege poezia moderna pe care o citesc aici pe site si care chiar daca imi place nu-i inteleg regulile. Cu respect Doru Emanuel
=  indreptar ptr simplitate	Anni- Lorei Mainka [12.Feb.07 15:10]
rindurile tale necomplicate si limpezi sunt convinsa ca-i ajuta si pe ceilalalti ca si pe mine, in aceste vremuri cind timpul ne ia cu el....si cele citeva clipe de rouă spirituală imi vin dintr-un haiku
=  Dorule,	Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.07 16:48]
bine-ai venit! Ai o figură de copil poznaș, parc-ai fi ucenicul vrăjitor. Sper ca încetișor să și încerci cîteva micropoeme mirosind a haiku. Mi-aduc aminte că am uitat să-ți răspund de anul nou și îți spun acum: La Mulți Ani! Poezia de pe site e cam ne-regulată. Vreau să spun că nu pera ține cont de reguli. Poate mai treci pe la ioan peia, am văzut că scrie și despre poezie. În rest aici totul se face din mers: faci, greșești și înveți din greșeli. La "Eveniment cu repercursiuni cosmice" trebuie un i mai puțin. Ghici care! (http://dexonline.ro/search.php?cuv=repercusiuni)
=  am greșit:	Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.07 16:54]
un r mai puțin. Mă bucur, Anni, că vezi rostul acestor rînduri într-un atelier literar. Dar și mai mult de faptul că guști haiku-ul care e într-adevăr un gen de poem accesibil celor care n-au prea mult timp și se hrănesc cu roua de fast-food spiritual prelinsă pe zidurile cetății.
=  sunt complet	enache ionut laurentiu [12.Feb.07 16:57]
de acord cu ioan peia. nu poti in cateva randuri sa transmiti o stare de spirit autentica decat daca esti membru misa sau angajat sri. o acoperire a lipsei de talent
=  exista si cititori ce traiesc cu putin	Anni- Lorei Mainka [12.Feb.07 17:02]
aici e vorba de ce si cum si de fapt cum s-ar putea intelege notiuni relativ straine noua acum...poate ca nu toata lumea are acasa atitea dictionare si nici atitia bani...starea de spirit nu vine in nici un caz de pe site, exista alte spatii si pentru inflorirea de talent si pentru orizonturi marite, sau poate ma insel din nou in ceea ce priveste prezentul
=  enache,	Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.07 18:46]
ca și peia, vrei să fii glumeț. Dacă te referi la ce am scris eu (și voi mai scrie în ciuda celor ce strîmbă din nas), ți-a răspuns prea bine Anni. Dacă însă te referi la poezia japoneză, nu prea cred că ai forța să negi o cultură decît cu avîntul debordant al inculturii nărăvașe. S-au mai văzut asemenea denigrări. Unii scoteau scurt și edificator pistolul (cînd auzeau de cultură).
=  nu, sunt ironic.	enache ionut laurentiu [12.Feb.07 19:13]
dar nu neg nicio cultura eu zic atat ca nu are forta sa se impuna decat ca surogat inferior chiar lipsei de talent, e o poezie mecanica si cand vad cate studii ma apuca depresia, apo tu spui "Pentru că el implică o surdină pe care sufletul european nu o are și cultura sa nu o valorizează." dar nu crezi ca generalizezi si te contrazici? deci trebuie sa pilotezi doar jet-ski F44 sau sa conduci kawasaki sa poti scrie haiku? chiar sunt curios cum ar arata un haiku scris din avion deasupra paris-ului de ianus.. ce bine mai improvizeaza si japonezii astia mai sa fie. ps: pai daca doar sufletul lor curat poate scrie haiku voi pentru ce mai scrieti? ca oricum nu rezonati.
=  ...un haiku scris din avion deasupra paris-ului de ianus...	Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.07 21:04]
Cît erai ironic (sau doar vroiai să fii), confuzia putea fi încă o figură de stil rentabilă și salvatoare. Așa faci afirmații bătăioase, dar lipsite de forță spirituală. Astăzi, în era informatizării, lumea este una în care ușor, ușor culturile devin permeabile una la alta. Surdina aceea poate fi recuperată de cel ce își formează gustul pentru altă cultură, chiar dacă nu s-a născut în ea. Este un pariu pe care unii îndrăznesc să-l facă. Pentru a depăși faptul că s-au născut doar într-o provinicie culturală. Alții nu. Și, nu știu de ce, îi apucă supărarea. O supărare care frizează năbădăile patriotismului local. Ca să guști unele genuri literare, și să fii în stare să încerci să și produci așa ceva, trebuie să dobîndești o anume structură sufletească capabilă să vibreze la ele. Dacă stai doar pe tușă și faci galerie, n-ai însă nici o șansă. Depresia care te apucă mi se pare prea vivace. I-ar sta mai bine temperată. Pentru unii cultura înseamnă și dezmărginirea orizontului, multitudinea și varietatea gusturilor, capacitatea de a găsi portițele pe unde se poate face trecerea între ele și se pot găsi convergențe. Dar pentru asta ai nevoie de deschidere și de o anume îngăduință. Lipsită de priviri chiorîșe. (Cred că ți-ar sta bine să folosești un stil mai îngrijit, nu de alta, dar de dragul ideilor. Dacă ții într-adevăr la ele.)
=  Multumesc pentru observatie	Doru Emanuel Iconar [13.Feb.07 10:46]
Multumesc pentru observatie. Am incercat sa corectez dar n-am reusit. As fi dorit sa modific si profilul, mai ales ca nu mai corespunde ( sunt in clasa a IV-a ), dar nu stiu de ce nu apare nici o schimbare. Voi mai incerca. Cu stima Doru Emanuel P.S. Voi incerca sa-l citesc pe domnul Ioan Peia. Doru
=  După ce faci	Corneliu Traian Atanasiu [13.Feb.07 17:40]
modificările dorite, trebuie să apeși butonul trimite. Poate ai uitat.
=  Spiritualitate	Magdalena Dale [14.Feb.07 17:14]
„Nu limbajul, cu jocurile lui de cuvinte spumoase și scînteietoare, este important, ci felul cum privești lucrurile și cum simți că ele te privesc la rîndul lor pe tine.” Eleganță și naturalețe cam asta este după părerea mea esența liricii de inspirație niponă. Este reținerea pe care și-o impune și interpretul de muzică simfonică. Nu se exteriorizează decât prin nuanțe subtile de tonuri abia percepute de cei ce nu au înclinație spre astfel de audiții. Că se ascultă mai mult și mai cu drag manele, asta nu face muzica simfonică mai puțin prețioasă. Dar, ca să poți judeca un lucru, o cerință minimă este ca să cauți să înțelegi acel lucru, iar înțelegerea presupune cunoaștere. Ca să îți exprimi o părerea despre o problemă fără a-i cunoaște datele este o atitudine cu care nu voi fi niciodată de acord indiferent cine o adoptă. Despre „rezonanță” numai de bine, să lăsăm vorbească punctele pe care le obții la concursurile internaționale unde votează cei care cunosc acest gen de literatură Mulțumesc Corneliu pentru pagina de spiritualitate.
=  Părerea ta	Corneliu Traian Atanasiu [15.Feb.07 09:36]
avizată este prețioasă pentru a domoli elanurile parașutiștilor din divizia diversiuni. Mai ales că ai rezonanță.
=  Doamna Magdalena,	ioan peia [15.Feb.07 11:00]
Cer scuze, dar nu discut în contradictoriu de dragul de a discuta! O fac din convingere și cred că este un argument suficient pt a nu fi stigmatizat pe tema asta. Dacă resubliniați că :"„Nu limbajul, cu jocurile lui de cuvinte spumoase și scînteietoare, este important, ci felul cum privești lucrurile și cum simți că ele te privesc la rîndul lor pe tine.”, atunci am următoarea propunere: faceți un haiku, dv sau orice maestru în materie, fără cuvinte. Adică stați așa și uitați-vă la lucruri, respectiv, ele la dv. și, gata! Iată haiku-ul cel adevărat, voi zice!! Și mă voi înclina în fața măreției lui lirice. Dar, pînâ atunci, văd că tot la cuvinte faceți apel pt a-l materializa și a-l arăta lumii. Adică: trei rânduri amărâte de versuri cu vanitatea ansolută că exprimă kintesența poeziei! Ei aș! Mai spuneți, cu o oarecare tentă jignitoare în expresie: "Ca să îți exprimi o părerea despre o problemă fără a-i cunoaște datele este o atitudine cu care nu voi fi niciodată de acord indiferent cine o adoptă." Credeți că e nevoie de așa mare pricepere și profunzime metafizică pentru a percepe că acele trei rânduri nu sunt decât dovada unei lipse evidente de vână poetică? Și, oricum, faptul că sunteți sau nu sunteți de acord dv. nu este decât un simplu punct de vedere care poate avea, totuși, limitele lui de percepție,- că tot ați adus vorba de "nuanțe subtile". PS: Noi nu suntem maneliști!
=  Dom' Cornel,	ioan peia [15.Feb.07 11:04]
După avizata și extrem de eleganta domniei-voastre părere, toți cei care nu se suprapun peste gusturile dv. rafinate, pot fi etichetați drept "parașutiști din divizia subversiuni"! Vă recomand să scrieți un eseu pe tema: "Nu'ș ce-am de la o vreme, dar prea mă simt genial!"
=  Domnule Peia,	Magdalena Dale [15.Feb.07 13:38]
Discuțiile în contradictoriu sunt binevenite pentru a nu ne mărgini numai la ceea ce credem noi că este bine. Am subliniat că din punctul meu de vedere este esențial felul cum privești lucrurile și cum simți că ele te privesc la rândul lor pe tine. Să descoperi o întreagă lume într-un bob de rouă mi se pare o atitudine poetică. Haiku-ul mizează foarte mult pe ceea ce se sugerează dincolo de cuvinte. De curând am citit pe un site străin un comentariu amplu ce pleca de la cele trei „amărâte” de versuri. Vă respect și nu mă mai lungesc în demonstrații pe care le considerați a priori inutile, cel puțin așa afirmați în primul comentariu. Departe de mine să consider că poezia de altă factură se încadrează în zona „manelelor”. Dimpotrivă!. Respect și admir mulți poeți care scriu pe agonia, motiv pentru care simt nevoia să fiu alături de ei măcar participând cu regularitate la cenacluri. Consider că este o modalitate de a mă instrui la rândul meu și datorez mult discuțiilor din cadrul cenaclului. Am vrut doar să subliniez că lirica de inspirație niponă este mai greu accesibilă și prea puțin abordată. Știți prea bine că simplitatea nu implică și simplism. Nu am intenționat să jignesc pe nimeni, dar vă rog să mă credeți că nu înțeleg absolut deloc de ce se judecă un lucru fără a fi cunoscut în profunzimea lui și nu pot să fiu de acord cu acest lucru. Vreau să spun că nu este deloc simplu să scrii un haiku. Implică o serie de reguli destul de greu de respectat precum și o cunoaștere o filozofiei orientale. Vă rog să nu-mi spuneți că meditația Zen este o prostie! Îmi permiteți vă rog să fiu și eu de acord cu limitele percepției, dar este valabilă pentru ambele părți...Nu am pretins niciodată ca un haiku ar fi chintesența poeziei, dar permite-ți vă rog să cred că într-adevăr ca să poți pătrunde esența unui haiku îți trebuie pricepere și profunzime metafizică. Desigur este punctul meu de vedere anonim pe care nu țin să mi-l impun în niciun fel. Știți la fel de bine ca și mine cât de înșelătoare pot fi aparențele și cât de sforăitoare și inutile pot fi uneori cuvintele folosite în poezie numai pentru a atrage audiența. Haiku-ul este o floare modestă cum este floarea de colț. Stă vitregită și singuratică, dar nu se dă bătută și poate tocmai de aceea este prețuită. Nu are nimic din strălucirea unui buchet de trandafiri sau orice altă floare doriți dumneavoastră, dar asta nu înseamnă că nu este o floare adevărată. V-am citit poeziile, intuiesc la dumneavoastră o sensibilitate care nu cred că nu vibrează în momentele de tăcere când haiku-ul plutește în aer. Sunteți unul dintre autorii mei preferați, dar din păcate dispun de prea puțin timp pentru a-mi permite să intru cu comentarii frecvent pe site. Admirația mea pentru poetul Ioan Peia nu implică și aderarea mea necondiționată la ideile sale. De multe ori mă surprindeți prin anumite gesturi care mi se par că nu sunt în armonie cu sensibilitatea și harul dumneavoastră poetic. Vă rog să mă scuzați, cum spuneam mai sus este o părere personală și nu pretind să aibă vreo relevanță pentru nimeni.
=  despre profunzimi metafizice si lalele cu capul spart	enache ionut laurentiu [15.Feb.07 14:31]
Stimate domnule Atanasiu, Stimate domnule Ioan Peia, Stimata Doamna Magdalena, Onorata Instanta, meditația Zen nu este o prostie dar vreau va rog daca mi se permite sa mi se explice esenta patrunzatoare si priceperea sa nu zic de profunzimea metafizica din urmatoarele randuri: "Ecoul mării ascuns în sufletul meu – Scoică-n vitrină." "lalelele rosii stau in galeti cu capul spart" "Spuma unui val – Iarăși îmi plimb tristețea pe malul mării." ca si nota, doua apartin stimatei doamne magdalena dale iar unul lui marius ianus. Nu am contestat rolul lor si nici nu am zis ca nu exista in universul literar, comentariul dvs. sare in apararea acestui gen fara a fi nevoie, faceti o paralela riscanta la muzica simfonica si manele, intelegem de aici ca haiku reprezinta de fapt miezul transcedental al poeziei iar un baudelaire, maiakovski, esenin, naum, eminescu, breton, etc. reprezinta muc cel mic al literaturii, manelistii, si mergem pe principiul law balling, "daca nu noi atunci cine?".. Haiku mi se pare forma cea mai "carcinomizata" a poeziei sa nu zic estetica unei plictiseli arhetipale, nu reprezinta decat o alegorie de nonsensuri, daca mi se permite fortarea, si in momentul in care imi aduci ca argument ca haiku este o meditatie profunda si metafizica, atunci cand mazgalesti 5 cuvinte banale pe un colt de servetel folosit, inseamna ca profunzimea devine o forma veleitara a mimetismului, fiindca dragi colegi, in randurile ""Spuma unui val – Iarăși îmi plimb tristețea pe malul mării." eu nu gasesc decat tipatul disperat al cliseului de gradul p nu implica niciodata q, decat daca p= -q. in alta ordine de idei, haiku mi-a fost definit ca starea de moment atunci cand mergi pe drum si spui stop !! "pe zapada urmele unui iepure bobi de fericire" [stiu ca nu respecta nicio regula acest haiku, cred, dar e dat dreptexemplu] o chestie care sa defineasca starea fie si a unei singure secunde, in cateva randuri, si asta nu inseamna poezie stimata instanta, asta inseamna a promulga o emotie. si dvs. imi vorbiti de Zen, meditatii [carteziene ??] si profunzimi metafizice. hai sa fim "putin mai geniali" [daca mi se permite si aceasta sfidare superlativa] si sa nu picam in patetism cu formulari de genul "pentru a domoli elanurile parașutiștilor din divizia diversiuni" fiindca asta inseamna a fi atat de penibil incat sa faci paralela manele - chopin, esenin - haiku, in situatia in care, evident, esenin joaca rolul manelistului.
=  "parașutiști din divizia subversiuni"	Corneliu Traian Atanasiu [15.Feb.07 16:21]
Păi uite de ce, la asemenea verdicte: oricine și oricât ar spune, orice demonstrație mi-ar face, nu pot să văd în haiku decât strănutul unui mini/poet rămas cu inspirația în prag (Peia), atunci cand mazgalesti 5 cuvinte banale pe un colt de servetel folosit (enache), nu există nici un fel de portiță deschisă spre vreo discuție. Este doar fandoseala celor ce știu totul fără să dorească să afle ceva. Închid deci comentariile pentru că lucrurile au fost limpezi de la început. Sînt unii care au gust pentru unul sau altul din cele două genuri de poezie. Mai puțini care au gust pentru ambele. Nu are rost o confruntare în care cineva neagă un gen.
=  vrei sa renunti	enache ionut laurentiu [15.Feb.07 16:24]
la ideea ca a zis cineva ca nu exista ? am zis doar ca sunt o forma slaba de existenta literara iar fandoseala nu vine din partea lui enache si peia .. din contra