| = interesante | florin caragiu [14.Feb.07 06:49] |
| imagini, amestec de duritate și fluiditate, de vibrație și curgere într-o zonă în care mișcarea își caută ecoul... | |
| = Florin Caragiu | Mahmoud Djamal [14.Feb.07 09:05] |
| Florin Caragiu, iti multumesc de trecere si pentru cvomentariu, ma bucura vizita ta. Te mai astept Cu respect Djamal | |
| = * iar pașii tăi tăcuți se topesc în ele | Maria Prochipiuc [14.Feb.07 11:46] |
un poem al deșertului, un peisaj aparent monoton, dar plin de reflexii interioare, de o muzică launtrică ce trebuie ascultată cu inima. Ce mă deranjează dacă pot spune așa e carapacea, parcă mă dezarmează, limba română ca exprimare poetică, e poate mult mai grea de înțeles( cred că știi la ce mă refer), e aici atâta profunzime și limpezime… ce mi-a dat impresia de deșert e imaginea: iar pașii tăi tăcuți se topesc în ape curgând către ecourile lor- poate e doar impresia mea, dar e acea imagine pe care o percepi la vederea unei imagini din deșert, abstractul destul de dur se împletește frumos și deosebit cu imaginile vizuale: zimții metalului se rotesc îmbrățișând spuma, e ca într-o pictură abstractă | |
| = Maria Prochipiuc | Mahmoud Djamal [14.Feb.07 13:00] |
| Maria Prochipiuc, îți mulțumesc de trecere și de apreciere. Te mai aștept să fi iubită Djamal | |
| = Djamal, da | cornel stefan ghica [14.Feb.07 13:28] |
| o trecere subtila, "îmbrățișând spuma ce-ți voalează urmele". ai reusit o poezie de-scrisa de la un anumit nivel de perceptie (sensibilitatea primeaza in detrimentul mesajului). fain cu stima, blueboy | |
| = Cornel Stefan gahica | Mahmoud Djamal [14.Feb.07 13:58] |
| Cornel Stefan ghica, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Djamal | |
| = ;) | Ioana Florea [14.Feb.07 18:04] |
| nice... imi palce cum ai scris poezia, insa poate este cam prea incarcata cu metafore... insa resuesti sa trezesti acel ceva in cititor.. ionella | |
| = Ioana Florea | Mahmoud Djamal [14.Feb.07 18:15] |
| Iona florea, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Cu respect Djamal | |
| = tablou, in culori de mandala | Amalia Cretu [15.Feb.07 00:13] |
| Un vers aparent ermetic, in realitate plin de simboluri si secvente tematice; o incursiune in universul uman ca o trecere: "peste ghimpii ce vibrează deasupra luciului". Pare-se ca poetul este martorul singuratatii si neclintirii, al istoriei de sute de ani, pastrate sub "carapacea" trainica a sentimentului statorniciei. Luciul apei oglindeste cutari, sperante sau dezamagiri, toate insa graveaza urme adanci pe chipul omului, caruia i se "cern firele cenusii ale ierbii" lasand loc indoielilor. In versurile 4 si 5 este creat un tablou psihologic marcat de contradictii "zimtii metalului se rotesc" cuprinzand "spuma ce-ti voaleaza urmele". Omul isi apara singuratatea si pare a se supune unui destin, numai de el stiut. Ramane cu el insusi, iar trecerea prin viata este facuta cu "pasi tacuti", precum nici n-ar fi fost. Inteleptindu-se, omul face sa treaca inspre noi ecoul gandurilor sale, purtate in unduiri de ape-fluvii, a caror miscare vesnic curgatoare, poarta in sine vibratia intregului univers. Un gand abia rostit, nu poate fi stavila vremelniciei. Aprecieri pentru stilul concis in versificatie si pentru forta sugestiei artistice. amalia | |
| = Amalia Crețu | Mahmoud Djamal [15.Feb.07 02:17] |
| Amalia Cretu, iti multumesc de trecere si pentru analiza. Comentariile tale sunt elaborate cu foarte multa respnsabilitate. Ma bucura intotdeauna vizita ta Te mai astept Cu respect Djamal | |