| + frumos exercițiu de învățare | Adela Setti [20.Feb.07 15:18] |
| fiecare lecție e aici preludiul sau premisa următoarei lecții. dar cred că de fapt nu oamenii te învață, ci universul, uzând de elementele vitalității sale manifeste: aer, păsări, copaci, fulger, ele sunt cele care execută gesturi elementare pe care privirea ta de om atent prin suferință le prinde. nu oamenii te învață, ci omul care ești se învață singur. sau - să fie suferința provocată de ceilalți, învățătorul? lacrimile din final mă pun pe gânduri. textul curge frumos, se înlănțuie expresiv, transmite fără stângăcie adevăruri simple și adânci. fapt care mă îndreptățește să acord steluță. Adela | |
| = Multumesc si pentru steluta Adela :) | ADRIANA GIURCA [20.Feb.07 17:12] |
| In fata acestei stelute ma simt putin mai emotionata, poate pentru ca o simt obiectiva. Este adevarat, uneori trebuie doar sa privim in jur, vom afla si despre frumusete si despre vulnerabilitate. In cele din urma vom invata despre adevar. | |
| = Fiinta mimetica | razvan rachieriu [22.Feb.07 13:50] |
| Interesantă este ideea ca sfârșitul fiecărei secțiuni să fie începutul secțiunii următoare. Dacă am avea aptitudinile de ființe mimetice, am simți cum “e să fii aer” și să ne multiplicăm în atomi, cum “e să fii pasăre”, cunoscând starea sublimă de zbor, cum “e să fii copac”, învățând esența răbdării și statorniciei, cum “e să fii fulger” și să arzi complet. | |