| = intrebare | Cosmin Dragomir [23.Feb.07 01:57] |
| "tăișul mi-era forceps" are logica? si pe picurilor alora cine le distragea atentia, la ce beleau ei ochii daca mureau neatenti? etc | |
| = raspuns | Alia Vaida [23.Feb.07 07:46] |
| Cosmin, in primul rand, multumesc de trecere. Eu consider ca fiecare intelege cum doreste un text, de aceea in general nu cred ca trebuie sa lamuresc ceva. Dar in cazul de fatza o voi face, daca nu ai gasit nici o interpretare; poate textul e scris cu stanga. Ai gandit bine, "taisul mi-era forceps" nu are logica; intr-adevar, un tais nu poate fi forceps...si tocmai asta era ideea...("ce greu m-am nascut", pentru ca "taisul mi-era forceps", adica un instrument inadecvat unei operatii nedorite de mine - nasterea mea...poate de asta foloseam un tais ca forceps, ca sa am un pretext sa nu reusesc sa ma nasc...) Cum foloseam forcepsul fiind in interior? poate eram si in interior si in exterior, sau poate iesisem doar pe jumatate, nimic nu e hotarat sau stiut, niciodata... Nu stiu daca logica este neaparat un instrument primordial in poezie, decat in masura in care ii folosesti opusul pentru a accentua o stare sau o idee anume. Poate iar gresesc, si tu stii mai bine, nu am pretentia ca detin adevarul absolut. Apoi, picurii saracii poate erau ei atenti la ceva, dar moartea lor nu era atenta (cum nu e niciodata, este intotdeauna neatenta si nedreapta, ceea ce, zic eu, e corect) - poate observi ca acel « neatent » este adverb, nu adjectiv, iar moartea poate fi neatenta din atat de multe motive...aici nu mai interpretez, las loc imaginatiei tale etc :). Acest text poate fi interpretat in multe feluri, ca oricare alt text dealtfel, dar, daca nu esti de acord cu ce am spus mai sus, iti respect parerea. Multumesc de trecere si de spuse. | |
| = alia | Cosmin Dragomir [23.Feb.07 10:36] |
| cum adica moarte e neatenta. nu ne aduce cadouri la priveghi, nu saruta mainile doamnelor, nu se uita pe unde calca. este cumplit de fortat. | |
| = un text, in total | Ioana Petcu [23.Feb.07 11:46] |
| cu plusurile si minusurile sale, textul a reusit sa-mi transmita starea constringerii pe care cred ca miza. in general, ce-am mai citit la alia se desprinde dintr-o sfera a instrainarii (alienarii), ceea ce mai trebuie lucrat e finisarea imaginilor: 'Bach se juca între coaste' sau 'mia de ape'. eu totusi am incredere pe drumul asta pe care si-l (ni-l) deschide alia. | |
| = revenire | Alia Vaida [23.Feb.07 13:59] |
| Cosmin, nu la sensul acela de “neatent” ma refeream…dar daca tu nu percepi altul, repet, poate textul e scris cu stanga. Moartea poate fi atenta in cadrul unei ordini universale, de acord, de o atentie pe care lumea vegetala si animala n-o pot percepe de la nivelul la care se afla in prezent. Si aici intervine moartea ca neatenta, in sensul ca poate fi perceputa ca lovind acolo unde fiintele considera ca nu era cazul inca (viziunea limitata si disperata a celor multi, ce nu inteleg mecanismele, sau nu stiu ca ele exista). Prin « picurii mureau neatent » am vrut sa sugerez ca moartea tatalui meu, caruia eu ii eram instrument, era o moarte pe care desi o chemam, pe de alta parte, ca fiinta limitata ce sunt (ca om) consideram ca loveste « neatent » (neatent si nu crud, moartea nu poate fi cruda, si este intotdeauna corecta), folosindu-ma pe mine ca instrument, eu realizand astfel un paricid, fata de care intreaga mea fiinta se revolta. Cam asta ar fi…as putea interpreta si mai mult, pentru ca am vrut sa spun si mai mult de atat, dar mi se pare suficient…imi pare rau daca textul nu este pe gustul tau, poate alta data…:) | |
| = Ioana, | Alia Vaida [23.Feb.07 13:59] |
| intr-adevar, un text cu plusuri si minusuri, din care ai inteles in mare parte esenta. Detaliez, putin :) Avortul nu este unul singur, sunt doua mentionate dintr-un lung sir: primul – eu sunt cea avortata din tatal meu, cu toate implicatiile unui asemenea avort, pe care nu le mai mentionez, deja am comentat mult pe acest text (viziunea oricarei nasteri ca un avort esuat, la urma urmei, orice avort pana la urma este o nastere esuata…sau poate reusita, depinde cum vezi lucrurile). Al doilea este cel pe care-l fac eu, practic eu si tatal meu ne ucidem unul pe altul la nesfarsit (ideea sirului de urmasi in care practic reintra aceleasi suflete, in aceeasi familie), imaginea conform careia cu fiecare nastere ne apropiem de moarte si cautam sa ne prelungim inutil « viata » prin urmasi, tocmai datorita naturii noastre momentan limitate – pentru completare, comm-ul de mai sus. Desi n-am fost intrebata de ce tata si nu mama este contrapartea mea in text, pot sa spun ca pe langa partea personala pe care deja am mentionat-o, se poate face referire si la lupta mea cu divinitatea, tatal suprem - mainile cruce la asta fac referire (lupta – tocmai pentru ca sunt acea fiinta limitata care nu gaseste ordinea universala, si debusolata pentru faptul de a nu o fi gasit – de aici alienarea pe care corect ai simtit-o in textele mele). Ai dreptate cu Bach, o sa modific (dar tot cu ceva spre ludic, pentru ca asta vreau sa exprim). Mia de ape deocamdata o las...se refera la lichidul amniotic, poate e cliseistic, o sa ma mai gandesc la ea. Multumesc pentru trecere, spuse si sugestii :) | |
| = un semn | Uln Aron Alex [23.Feb.07 15:54] |
| un poem amplu care chiar si prin titlu este taios... venit din suferinta... caut sa-i pricep starea, angoasa, cuvintele. cat ma simt eu in acest poem... iata ca il adulmec, ma incita il citesc... desigur ca-n fiecare poezie gasim locuri comune, clisee, drumuri bine pietruite... dar in cele din urma ramanem cu gustul lui... cu nespusul cu trairea. poemul este bine legat, bine zidit... cu un penel ascutit, viril... | |
| = Uln Aron Alex, | Alia Vaida [24.Feb.07 12:04] |
| multumesc de trecere. Ma bucur ca poemul meu ti-a spus ceva...te mai astept. | |
| = tata meu e caine pana la moarte | dorin cozan [24.Feb.07 18:46] |
| dincolo de unele minusuri -unele mentionate mai sus- mi-a placut. sa stii ca nu tb acum sa justifici totul in com. fiecare intelege cum poate, ce vrea etc. | |
| = :) | Alia Vaida [24.Feb.07 19:45] |
| Da, Dorin, asa e; dupa cum am spus, am explicat doar cu titlu de exceptie :) | |
| = Sînt | Gelu Bogdan Marin [24.Feb.07 19:51] |
| lucruri interesante, în gîndirea de dinaintea scrisului dar, pe parcursul textului, au momente de diluare al mesajului. Ultima parte seamănă mai mult a poezie. E mai concentrată și are o anumită forță. Prin lucru temeinic se poate cîștiga în frumusețea imaginilor și a înșiruirii lor. Să auzim numai de bine. | |
| = Gelu, | Alia Vaida [24.Feb.07 20:25] |
| multumesc pentru comentariu. O sa incerc ce mi-ai spus si...sper sa mai treci :) | |
| = Trec | Gelu Bogdan Marin [24.Feb.07 20:33] |
| numai dacă pot fi de folos. De regulă, sînt mai aspru decît par. Voi mai trece. | |
| = mi-am dat seama... | Alia Vaida [24.Feb.07 20:40] |
| si te-am invitat tocmai pentru asprime :) (neaparenta, simtita...). Imi plac persoanele pretentioase. Comentariul tau mi s-a parut obiectiv si coincide cu ce simt eu fata de acest text. Sa auzim, nu numai de bine :) | |
| = Deja | Gelu Bogdan Marin [24.Feb.07 20:42] |
| m-ai programat la o vizită ulterioară. | |