| = e randul | Stefan Doru Dancus [23.Feb.07 14:03] |
| Da, continua. E un semn bun. Au cam disparut "marile poete" ale anilor '90. E randul celor ca tine. Daca editezi vreo carte (ori daca ai editat deja), m-as bucura sa o primesc. Achit ramburs plicul. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus | |
| = re Stefan Doru Dancus | Anni- Lorei Mainka [23.Feb.07 19:52] |
| neobisnuita cu laudele ptr un simplu jurnal de pe cararile neprietenoase deseori ale vietii, dar soarele ne salveaza poate de prea multe ori, ma bucur sa te stiu citindu-mi relatarile | |
| = leit-motivul podului | Marian Alberto Popesco [23.Feb.07 20:38] |
| revine mereu in poeziile tale podul. separă 2 lumi, 2 moduri de gândire dar mai ales semnifică moarte... așa văd eu lucrurile.șiretul de la bocanc (dezlegat) semnifică inocența și debilitatea umană? | |
| = ceva necro aici | felix nicolau [23.Feb.07 21:50] |
| tocmai adresarea intimista da farmecul poeziei, parerea mea, care altfel ar putea fi acuzata de gravitate nemiloasa pt cititor | |
| = re alb...popescu-l...da | Anni- Lorei Mainka [23.Feb.07 21:56] |
| asa-i cu podurile mele, pina mai apoi mi-era teama de ele, acum de cind am vazut ce-am tot avut sa vad, le caut, in curiozitatea sa vad ce alte tarimuri sunt dincolo, dar omul acela si siretul sau m-a socat, m-am simtit obligata sa-l descriu | |
| = re Felix N...gravitate, da,nemiloasa, yes | Anni- Lorei Mainka [24.Feb.07 00:05] |
| asa-i cu privirea , ce bine ca e la momentul potrivit, iar cu prelucrarea unui eveniment e mai greu...realitatea e alba sau neagra....in poezie te poti juca de-a moartea , pe pod nu prea...nuantele vietii sunt importante, iar parerile noastre le completeaza, multam | |
| = pod... pentru un om peste un bocanc | Elena Marcu [24.Feb.07 20:31] |
| Mi-am făcut obiceiul să aștept biletele tale de autobuz, le-am tot colecționat până acum exclusivist și secretos, fără să las vreun semn în subsolul lor, din superstiția că vorbind despre ele, aș putea să pierd din încărcătura pe care mi-o aduc, cît și din teama că le-aș trunchia analizându-le. Iată că al 12-lea, cred că și preferatul meu de până acum, m-a scos din muțenie ca să-ți spun că biletele tale de autobuz, ele însele, sunt poduri nu doar între poezia ta și cititori, nu doar între tine și ei, dar, uite, și între mine și mine cumva.:) Mulțumesc pentru întâlnirea cu poezia ta, care nu doar mă ia în călătoriile ei, dar vine și în mine însămi. | |
| = funda la sireturi | Maria Gheorghe [24.Feb.07 20:50] |
| nu stiu cum se face, asa vine din mine, cand citesc "Bilete de autobuz"...si le vad numarul, parca m-as vedea intr-o agentie de voiaj cu multe peisaje pe pereti, ca nu prea esti capabil sa alegi,...asa ca-mi vine sa cumpar un bilet spre o destinatie care ramane a mea pana la rasaritul urmatorului apus...in fiecare zi numar...si nu prea stiu ce, tot incercand sa fac funda la sireturi... imi place jurnalul tau, numai sa nu fie o "sinucidere"... | |
| = re Maria Gheorghe...este o trecere mai inceata | Anni- Lorei Mainka [24.Feb.07 21:12] |
| o simbata placuta mi-ai facut cu rindurile tale, evident ca ma bucura orice cuvint, pro contra...biletele sunt un pod -dialog cu o lume imaginara...din care facem cam toti parte...biletele mele sunt o frina, cred ca sinuciderea avea forma dlui de pe pod care cred ca m-a injurat tare mult ca i-am deranjat saritara in apusul de soare...pe curind | |
| = re Elena Marcu... | Anni- Lorei Mainka [25.Feb.07 23:18] |
| oricum e bine sa stiu ca revii cu mine in calatoriile scurt si colorate de idei | |