| = creuzet | Daniela Șontică [25.Feb.07 16:40] |
| Un poem de dragoste care incepe bine, dar scade in intensitate mai catre final. "mi-am cusut dragostea la tivul rochiei"- mi-a placut; "in visul meu turbat" - nu suna bine. | |
| = uite | Ioana Florea [25.Feb.07 16:48] |
| e un adagio poetic descrescendo, de aici si impresia de scadere, visul turbat este contrastual, suna bine este abscons, recomand atentie | |
| = De bine... | Gelu Bogdan Marin [25.Feb.07 16:51] |
| in visul meu turbat - poate fi scos pentru că nu influențează textul în continuare. Un veac de singurătate - este prea uzată expresia. Păcat ca aceste două propoziții să influențeze frumusețea textului. | |
| = propozitii | Ioana Florea [25.Feb.07 17:00] |
| toate-s vechi si noi sunt toate, si dragostea este un termen uzitat | |
| = psihanalisica | felix nicolau [25.Feb.07 22:26] |
| ceva intre romantic si naturalist.bineinteles ca ar fi mers ceva isterie si/sau ironie dar, cont tinand de dragobete, sa luam mesajul dragostos ca atare si sa-i vedem totusi forta si pasiunea, in pofida profuziei de epitete | |
| = ella, enamorada | George Asztalos [26.Feb.07 18:55] |
| Un poem de dragastos ce e la inceput si sfirsit ne atinge cel mai mult.Celui de fata ii lipseste insa miezul.E bun ca o nuca de cocos dar de ce raminem cu setea asta?Recomand mai multa senzualitate.Daca umezeala nu e...nimic nu e!Sau...:) | |
| = da da da | Ioana Florea [26.Feb.07 19:02] |
| felix.. ai trecut cu drag pe aici, te-ai oprit, multzam, te mai astept. e o poezie de poezie. geo.. la la la.. multa dragoste in aer si o ella enamorada.. hihihi | |
| = mi-ar fi placut... | Bogdan Laurențiu Marin [06.Mar.07 15:31] |
| sa (re/)gasesc cuvintele tale "brocarte cu sticla"... | |
| = Litanie la căpătâiul zeului antropomorf | Daniel Stuparu [18.Apr.07 12:08] |
| Ca idee, evident că poemul nu putea decât să mă atragă (încă din titlu). Și totuși: "cuvintele îmbrăcate în sticlă"? De ce nu vată de sticlă? Urmează apoi un clișeu redundant: "plouă amar", secondat de o altă ciudățenie liricoidă: "norii mă tachinează"?! Altă contradicție în termeni, un joc facil de cuvinte citim ceva mai jos: "să petrecem împreună un veac de singurătate". Apoi, dacă "Dumnezeu mă privește apatic", nu știu ce Dumnezeu poate fi acela: unul creat după chipul și asemănarea noastră? Hm... Tăblițe "din lut", sau "de lut"? Orele curg "slinos"? Visul meu "turbat"?! Una peste alta, cred că Ioana are suflu poetic, ea chiar simte poetic și chiar încearcă să transmită ceva, dar nu are un univers interior suficient de garnisit, nici un limbaj adecvat în acest sens. Cred că o infuzie de lecturi aplicate din lirica universală (Elytis, Montale, Jimenez, Eluard etc.) i-ar putea umple eventualele lacune în acest sens. Încolo, despre zei antropomorfi numai de bine. | |