| = parere | nica mădălina [22.Mar.07 01:39] |
| o boala care se decojeste de ea insasi, elis. si journey-ul e temporizat nu in functie de launtric, ci in functie de cadru (de aici, cred, denumirile secventelor). captivitatea si recurenta unor stari prezente in multe texte ale tale. adica un stil. | |
| = mădălină, | Elis Ioan [22.Mar.07 08:33] |
| mă bucură faptul că tu reușești să vezi un stil. asta înseamnă că mă definesc într-un fel, ceea ce e bine. cadrele sunt încercarea de a mă reda atunci când nu am aparatul, așa cum bine ai văzut. îți mulțumesc de trecere și semn. | |
| = Poemul- personajul principal | razvan rachieriu [22.Mar.07 14:19] |
| Poemul conturează decorurile în care joacă, fiind personajul principal, cu cuvintele-actorii, o piesă scurtă a iubirii, folosind tehnica unei piese e teatru, în care, la începutul fiecărui act, se descrie în amănunțime scena. Contururile camerei amintesc prezența iubitului învăluit într-o aură fragilă : “doar eu te puteam atinge fără să te destrami”. | |
| = razvan | Elis Ioan [22.Mar.07 15:48] |
| multumesc pentru interpretare. intr+un fel ai intuit corect. doar iubitul ramane constantul care ma traverseaza prin mine/poem. | |