| = Gelu | cornel stefan ghica [28.Mar.07 15:40] |
| mi-o placut ultima strofa - transmite un mesaj bland, punctandu-l intr-o definire "căruia îi suflă în ceafă / umbra neputinței". "spuma popoarelor de păsări" are o forta aparte (la merginea contextului)... dar care pastreaza (totusi) o anumita "ironică aristocrație". fain cu stima, blueboy | |
| = Cornel, | Gelu Bogdan Marin [28.Mar.07 15:57] |
| ne naștem goi, ne imaginăm că trăim într-o anume libertate, în timp ce, ne acoperim cu o crustă arogantă prin care vrem să ne deosebim de ceilalți. Dificil de gîndit... Interesant comentariul tău. Mulțumesc pentru vizită. | |
| = semn | Ligia Pârvulescu [28.Mar.07 17:45] |
| Frumoase imaginile din ultima strofă, Gelu. O tristețe și neputință asumate. | |
| = Ligia, | Gelu Bogdan Marin [28.Mar.07 20:44] |
| o trecere surprinzătoare pentru mine. Sîntem triști, chiar și fără să ne dăm seama. Goliciunea noastră nu este privită ca un trofeu, de fiecare dată. Plăcută întîlnire am avut. Numai de bine. | |
| + o zgură galbenă | florin caragiu [28.Mar.07 20:50] |
| o demascare și suprapunere poetică a unor stări existențiale, un text care mizează pe forța comparațiilor. Pasajele cu nuanțe filosofice precum deșertul de gânduri de sub hăuri sau paralela între câinele ce își savurează resturile odată cu întunericul și călătoria minții pe mare de neadevăruri, alternează cu momente lirice speciale în care metafora devine străfugerare: "atît de ușor de strivit/ ochiul se stinge iar/ aerul înaripat devine străveziu/ ca o arsură proaspătă", sau "precum o zgură galbenă/ spuma popoarelor de păsări", "asemenea unui pui de jivină/ căruia îi suflă în ceafă/ umbra neputinței". Titlul este sugestiv pentru a sugera conștiința care oglindește o privire de departe. Las un semn cuvenit de apreciere. | |
| = erata | florin caragiu [28.Mar.07 20:51] |
| scuze pt graba alcătuirii comului, a se citi "Titlul este sugestiv pentru conștiința care oglindește o privire de departe". | |
| = În fiecare zi | Gelu Bogdan Marin [28.Mar.07 21:01] |
| ne scoatem de pe noi cîte un strat de piele. Poate așa devenim mai transparenți, mai ușor de acomodat cu cei din jurul nostru. Curenții de aer se mișcă, noi plutim pe apele tainice ale adevărurilor nerostite ori ale neadevărurilor rostite în gura mare. Oricum, trăim periculos. Sînt onorat de comentariul tău. Mulțumesc. Cu bine. | |
| = Policromie de stari si afecte | razvan rachieriu [29.Mar.07 14:38] |
| Poezia explorează hăurile și abisurile ce-și multiplică dimensiunile negre progresiv cu trecerea timpului și pe care gândirea încearcă să le acopere cu o pojghiță subțire de raționalitate și normalitate. Dacă am putea fi fotografiați pe interior, imaginile nu vor reflecta “goliciunea” sau spații vide, ci o policromie de stări și afecte, de neliniști febrile și resemnate neputințe. | |
| = Nici | Gelu Bogdan Marin [29.Mar.07 15:22] |
| nu știm dacă noi plutim peste ori ne amestecăm,cu această apă neagră plină de toate nenorocirile, neadevărurile pestilențiale pe care le consumăm zilnic. Cred că sînt mult prea trist. Onorat de trecere și de comentariile interesante. Sărbători cu bine! | |