| = Florinel | Dan Norea [15.Apr.07 12:00] |
| ... reușești să mă surprinzi tot timpul. Credeam că mai mult decât tristețea unei femei nu poți descrie. Dar tu, optimistă cum te știu, îmi demonstrezi că poți - disperarea unei femei. Și o descrii cu măiestrie, apropape că m-ai convins că e propria ta disperare. Din tot textul rețin câteva fraze memorabile: "marile decizii le luăm doar în gând" "Am blocat odată un preot când i-am spus că-n cele zece porunci s-a făcut o omisiune intolerabilă. Dar el m-a blocat și mai tare când mi-a răspuns că unele omisiuni se fac cu bună știință." "șansa de-a oferi nu-ți este permisă la nesfârșit" Ultima mi se pare chiar excepțională. | |
| = ... | Alberto Marin Popesco [15.Apr.07 12:15] |
| am citit textul de față și mi-au plăcut introspecția și tenta ironică a condeiului. m-am uitat, din curiozitate, și la alte texte ale autorului. scrie foarte bine, părerea mea. typo "intrată în cameră, aprind țigara și..." | |
| = Dan, Alberto | Dănilă Florentina-Loredana [15.Apr.07 14:32] |
| Vă mulțumesc. Norică, e chiar o mare frustrare când nu ești lăsat să oferi... Cât despre remarca anterioară, ce pot să spun? Am eu o teorie, dar mi-aș ridica toată creștinătatea-n cap, dacă aș spune-o:) Alberto, mă bucur că te afli printre cititorii mei. Dar vezi că autorul e autoare. M-am holbat cinci minute la remarca privind "Typo" și nu înțelegeam. :) | |
| = Florinel :) | Dan Norea [15.Apr.07 14:37] |
| typo nu se referă la sexul tău, pe care nu-l contestă nimeni :) ci la "aprin", unde lipsește ultima literă. | |
| = mulțumesc | Dănilă Florentina-Loredana [15.Apr.07 18:47] |
| Mulțumesc, Norică. E clar, am început nici să nu mai văd. | |
| = Florinel...... | Anda Andrieș [15.Apr.07 19:54] |
| Când începi să nu mai vezi, nu-i chiar așa de grav ca atunci când nu-ți mai amintești (cum mi se întâmpla mie din ce în ce mai des).Dacă îți spun acum "La mulți ani!" pentru o zi întâmplată pe 29 martie, crezi că ai putea să mă ierți? Despre text a spus Dan tot ceea ce aș fi vrut să-ți spun și eu...subscriu întrutotul! | |
| = Anduța... | Dănilă Florentina-Loredana [15.Apr.07 20:13] |
| Nu e târziu, și-ți mulțumesc. Nici eu nu sunt mai brează. În 14 aprilie, adică ieri, m-am gândit la tine și ți-am urat la mulți ani. Nu râde! N-am avut energia să-ți scriu. Și uneori cred ca o idioată că e de ajuns să îți îndrepți gândul, ca celălalt să simtă, deși nu e deloc așa. La mulți ani, deci! Mă bucură prezența ta. | |
| = Florinel și Anduța... | Dan Norea [10.Dec.18 14:27] |
| ... se pare că trebuie (mai exact trebuia) să vă zicem amândurora LA MULȚI ANI, BERBECUȚELOR ! N-am vrut să ratez șansa de a oferi... o dublă urare... :) | |
| = Nou | Pandele Maricica [20.Apr.07 15:47] |
| Observ din nou o schimbare de stil. Nu personajele ies in evidenta acum, ci detaliile, atmosfera, conturand discret si personajele. | |
| = trăiri | Dănilă Florentina-Loredana [20.Apr.07 18:27] |
| Mari, mă bucur că atmosfera e cea care predomină. Așa și trebuia. Personajele sunt nesemnificative, cu singur rol de a defini acele trăiri halucinante care ne otrăvesc uneori viața. Noutatea, în ce mă privește, e faptul că de ceva vreme am descoperit plăcerea scrisului la persoana I, chiar dacă în acest tip de scrieri există riscul ca autorul să fie confundat cu personajul său. Mi-am asumat acest risc. Mulțumesc, ești binevenită întotdeauna. | |
| = de revedere | marius iorga [01.May.07 10:50] |
| Tardiv....urări de sănătate de la un...berbec! Fac asta numai pentru că sunt solidar celor de-o zodie cu mine! Și felicitări pentru scrisul la persoana I!! Proza curge, superbă întâmplarea cu copilul cerșetor! Categoric, vei fi pusă la egalitate cu personajul! Dacă e pozitiv, e de bine, dacă e negativ...scapi tu cumva! (scuze că mi-am permis să tutuiesc!) | |
| = Marius, bun (re)venit | Dănilă Florentina-Loredana [01.May.07 13:44] |
| Mulțumesc; aceleași urări de bine și ție. În privința scrisului la persoana I, cred că am învățat și de la tine. În orice caz, sună mai veridic, mai aproape de suflet. Uneori e greu...trăiești sau retrăiești odată cu personajul. Dar spre deosebire de actori, care rămân vlăguiți în urma identificării cu acesta, pentru cei care scriu e mai mult terapie. Odată așternut pe hârtie, te simți un pic eliberat de angoasele care te bântuie. Mă bucură mult revenirea ta. Cât despre tutuit, asta-i culmea! :) | |
| = Hello! | Maria Gold [02.May.07 21:01] |
| Loredana, chiar dacă abia m-am întors din România și încă nu m-am ajustat la fus, chiar dacă nu mai am prea multe haine pentru că Lufthansa mi-a pierdut definitiv bagajele, dacă nu continui tu această scriere în această notă, iau un zbor spre Slobozia, intru eu pe undeva pe vreo fereastră în sufletul tău și îți fur inventarul cu povești! Așa că te rog nu mă pune la așa drum greu și deschide-te să iasă la persoana aia primă ce are ea de spus așa de bine! | |
| = păi n-ar fi rău... | Dănilă Florentina-Loredana [02.May.07 22:36] |
| N-ar fi rău să faci un drum până aici. Dacă zbori tot cu Lufthansa și te lasă ăia nudă, găsim noi un pictor în toată Slobozia să te picteze (asta era partea bună a lucrurilor). Cât despre inventarul cu povești... anumite ferestre sunt greu de accesat. Dar mă bucur că ți-a plăcut ce am halucinat eu pe aici. | |
| = "fain" | Tara Mircea Marcel [03.Jun.07 23:28] |
| un text scurt si cuprinzator. o perspectiva interioara de un gri fantastic. cum sa nu fi fericit cand totul se destrama? mereu lasi cititorului un gust ironic si trist pe buze. si mai ales: "Marile decizii le luăm doar în gând." | |
| = Mircea | Dănilă Florentina-Loredana [04.Jun.07 23:59] |
| Da, marile decizii le luăm doar în gând. Din păcate... Mulțumesc pentru comentariu, te mai aștept. | |