| = Vasile, | Ligia Pârvulescu [10.May.07 00:31] |
| iată un poem. Imagini foarte bine conturate, simple și sugestive, mă fac să mă gândesc la haiku. Frumoasă trecerea pe la tine. | |
| = aporie | florin caragiu [10.May.07 09:16] |
| este intr-adevar un sir de imagini expresive ce introduc intr-o aporie. Intre drumul vindecat si salciile galbene pe de o parte si negrul arborilor si lipsa de semne proprie unui alt mod de comunicare pe de alta ramane icoana, culoar de trecere si in acelasi timp loc de oprire si lacrimare. Frumos construit. | |
| + am uitat | florin caragiu [10.May.07 09:18] |
| semnul de apreciere | |
| + drumul spre styx | Adela Setti [10.May.07 09:42] |
| ca și când ai merge spre oglindă și ai vedea dintr-o dată de partea cealaltă. un discurs construit pe două planuri, cu rădăcini adânci în viață și moarte. față și revers. limbajul e atât de simplu și mesajul atât de limpede încât... nu am ce-ți face, trebuie să te înstelez. Adela | |
| = re-Ligia Pârvulescu | Vasile Mihalache [10.May.07 10:51] |
| Mulțumesc pentru lectura poemului și aprecierile prietenești. | |
| = re-Florin Caragiu | Vasile Mihalache [10.May.07 10:57] |
| Mulțumesc pentru lectura specializată a poemului, pentru prezentarea unghiului de vedere pe care îl răsfrânge lentila critică și rezultatul surprinzător de apreciere și evidențiere.Nu m-am așteptat la așa onoare. | |
| = re-Adela Setti | Vasile Mihalache [10.May.07 11:01] |
| Mulțumesc pentru lectura poemului și evidențierea planurilor lui în oglindă, deasemenea pentru generozitatea semnului lăsat. | |
| = maci salbateci | Ioan-Mircea Popovici [10.May.07 16:35] |
| Daca Florin Caragiu ti-a dat o steluta pentru Icoana eu iti dau o carare coboratoare spre mare pe care au inflorit macii salbateci... "Am însoțit un drum Vindecat de surpare... Și, iată, ... Lângă sălcii galbene. ........... Dincolo foșnesc Arbori negri. Oamenii..." | |
| = re-Ioan Mircea | Vasile Mihalache [11.May.07 12:45] |
| Cărările cu maci pe care le cunosc s-au topit, încă îmi joacă umbre pe frunte, au fost primele mele vase de sânge- roșu și cald.Treceau către nuci de aramă și prune cețoase; Iepuri țâșneau de sub tălpile goale și spinii erau mai moi decât iarba.O inimă de nisip cu frunze de valuri sîngerează acum în fața prieteniei. Mulțumesc. | |