| = chipurile uitate ale lui Pasolini | Anghel Pop [21.May.07 00:33] |
| Mi se pare ca e un articol documentat, clar, incitant. Muncit si gandit. As fi lasat o steluta, dar la ora asta din noapte nu ma simt in stare sa o justific. Multumesc pentru osteneala pe care o simt in spatele pasiunii cuvantului. Astept si alte eseuri despre regizori importanti si uitati. :) | |
| = neorealism italian | mihai zabet [21.May.07 10:40] |
| nu stiu de ce toate filmele italiene din perioada aia au numitor comun "la strada" sau cel putin asa mi se pare mie oricum imi place cum se aprecia pasolini "in fapt singurul meu idol este realitatea" o realitate legata puternic de stanga de marx de moscova si asa mai departe | |
| = evola | mihai zabet [21.May.07 11:00] |
| scrie bine al naibi de bine grand mal de bine | |
| + lectură excelentă! | Ioana Geacăr [21.May.07 23:51] |
| E foarte interesant articolul, documentat, un raccourci el însuși al lumii înregistrate din cinematografia sec XX, al realismului brut, neorealismul cu gustul lui amar de viață adevărată, care îți lăsa impresia că nu mai ai nici o scăpare din lumea asta, nici în artă. Aici expresia e ambiguă, cred că mai trebuie să insiști pe sens, sau sunt prea adormită eu, deși e abia miezul nopții:" pare a fi modelat într-un relief al realității, neuniform, dar interdependent cu sine". În rest, apreciez claritatea discursului critic, tonul elevat, meșteșugul! O lectură deosebită a fost pentru mine, bănuiesc că e un fragment dintr-o ...viitoare carte? (Atenție la corectură, o cacofonie pe rândul ăsta:"timpului la construirea unui mijloc de exprimare artistică care a evoluat foarte repede la cele mai";spre sfârșitul primului paragraf "găsește" apare de vreo trei ori.) | |
| = cinefili matinali, cinefili nocturni | Ioana Petcu [22.May.07 08:45] |
| Anghel, nu e osteneala, cind faci din placere, cum spui tu, din pasiunea cuvintului, efortul nu se simte. Pasolini nu a fost ignorat, poate si pentru felul sau incisive, dar foarte just, de a se arata noua, spectatori, critici etc. Prin articolul de fata am incercat doar sa fac mici interpretari si sa-l scot de sub acuze injuste, pentru ca va trebui la un moment dat sa invatam ce e aia toleranta artei, sa fim mai liberi in noi insine. Mihai, oho, nici n-ai idee ce minge la fileu mi-ai ridicat. Cadrele astea de care spui tu (La strada dintre primele filme italiene in care apar, si pentru faptul ca generatia asta de lumpenproletari, arhitectura fastist-comunista abia atunci se infiripa), asadar, cadrele astea cu blocuri otova, cum sunt si la noi, apar si in filmele lui Pasolini, si la de Sicca. In filmele romanesti din periaoda ‘40-’50, hai ’60, au o aura vesela, ceva mai aplecat spre comedie. Pentru italieni, nu, pare-se ca au fost mai intuitivi in ceea ce priveste uniformizarea locuintelor si implicit a oamenilor. In Mamma Roma (sin u degeaba titlul este acesta) sunt foarte multe cadre de acest gen, si in Acattone. Imobile immense, inalte, albe, in jurul carora apar figure sterse, oameni care lucreaza prin fabrici, adusi cu autobuzul, sunt chestii atit de familiare si pentru noi. Un intr-o interesant pe tema asta l-am vazut intr-un film de Ryazanov (Ironiya sudby, ili S legkim parom!, in ’75 era facut). Nu stiu, mi-e destul de greu sa vorbesc de lumea asta in care totalitarismul s-a infiltrate cu usurinta, insa cred ca pornind de la aceste cadre, one day, voi face un studio mai amplu. (dixit!) Ioana, am facut mici modificari in text, as putea sa-l mai perii, e un articol scris de vreo luna si abia la relectura indepartata imi dau seama ca se mai poate lucra. Multam de steluta si eu astept cartuca ta in care sa descopar condeiul tau critic. Eu recomand filmele regizorului italian, macar pentru exercitiul de a intelege cum se poate percepe diferit lumea. | |
| = pian umplut | felix nicolau [24.May.07 10:32] |
| dupa mini-abordarea Ruxandrei Cesereanu, uite ca tu ai dus mult mai departe problematizarea. Cred ca ai stofa de analist cineast-- chiar ar trebui asa ceva, in loc de pareri dupa ureche si aprecieri infantile. si uite ca Pasolini e chair pe placul animei, mai mult chiar decat al lui animus | |
| = ochiul fidel al lui Fel | Ioana Petcu [26.May.07 13:39] |
| multam felix, ceea ce mai postez in cadrul colectiei 'theatron" sper intr-o zi sa fie configurat intr-o conceptie personala, mai larga asupra fenomenelor teatrale/cineaste. RuxCes mi-a fost de ajutor in demersul format aci. | |
| = de corectat | Eugenia Reiter [27.May.07 08:34] |
| daca tot ai facut mici modificari prin text, daca tot l-ai relecturat, daca tot e recomandat si instelat, daca tot esti editor si refuzi pentru corectura si typo altora texte, macar fa un efort si corecteaza: 1. teatrele din lume s-a închide = teatrele din lume s-ar închide 2. imafinația = imaginația 3. neînșeles = neînțeles 4. servitoare devine o sfîntă = servitoarea devine o sfîntă 5. trasnpunere = transpunere 6. Scenele sunt private printr-un ochi = Scenele sunt privite printr-un ochi 7. omului morden = omului modern 8. intr-un = într-un 9. să-mi exprim realitate = să-mi exprim realitatea 10. de a trece exteiorul = de a trece exteriorul 11. l-a visat și la realizat = l-a visat și l-a realizat 12. rămînîd = rămînînd 13. ai folosit o data primplan si a doua oara prim plan. bine ar fi sa folosesti o singura varianta in acelasi text forma corecta este, totusi, prim-plan (merge si primplan) cam multicele greseli. p.s. ca si data trecuta cand ti-am semnalat greseli prin text poti ascunde si comentariul asta:) nu ma supar. toate cele bune | |