| = părere | nica mădălina [25.May.07 00:16] |
| se amplifică așa cum anunță din titlu. se adâncește. mă face să revin la prima parte, până la acel "e straniu", ca să pot scăpa de imagini. deși nu pe imagini se mizează aici, ci pe semne. pe un cod al privirii în sus. care să compenseze respirația. secretul e trecerea vremii. e mai răspicat spus înăuntrul. dar fără uși trântite. eu citesc aici ca pe un jurnal liber de dialog aparent. | |
| = kurie | medeea iancu [25.May.07 00:19] |
este bine în inima ta doamne nu am nevoie de piele învelișuri pereți se topesc toate în urmă se ung încet cu ceară copiii | |
| = Mădălina, Andreea | Ela Victoria Luca [25.May.07 10:52] |
| Mădălina, arderea interioară e vitală pentru a lăsa loc vieții pe mai departe, așa încât nicio rană anterioară să nu mai fie deschisă. Andreea, păstrează strofa și ai grijă de "copiii"-poezii, și nu doar. Mulțumesc, Ela | |
| + incandescenta | Daniela Șontică [25.May.07 11:39] |
| mai intai te izbeste imaginea terifianta: "stau intinsa perfect pe dusumea care arde!", iar apoi te uimeste ca totul arde in interiorul Lui. Ai redat bine ideea aceasta ca traim in inima Creatorului. Te joci frumos cu sensurile profunde ale intelegerii lumii, iubirii, si, in general, ale rostului fiintei umane. Si ca orice pot bun, stii sa citesti in liniile din jurul ochilor (stiinta asta cum s-o numi oare?) iar rezultatul este alta constructie reusita: "acolo unde a rămas o cicatrice un secret o moarte întoarsă". Sentimentul si intelectul se impletesc fara cearta in textul tau. | |
| = erata | Daniela Șontică [25.May.07 11:53] |
| nu "pot bun", ci "poet bun"... scuze. | |
| = de la frunte în sus | Tamara Zub [25.May.07 18:45] |
| "Întinsă perfect pe o dușumea care arde", "numele stins în cenușă", "privesc tavanul cu sfinți așa pot respira", "Citesc liniile din jurul ochilor" - versuri exacte, însă au în ele ceva impalpabil, intangibil, ceva de care ți-e frică și totodată simți cum ești atras până în măduva cuvintelor. Cu-adevărat, ai degetele "bine închegate în altă lume". Oh, și poanta cu trupul doar pe jumătate inert. De ce pe jumătate? Pentru ca să ne mirăm noi. Cu drag, Tama, care și-a completat pagina cu date. | |
| = Daniela, Tamara - inside | Ela Victoria Luca [25.May.07 22:01] |
| Daniela, da, "camera" este de fapt o inimă sacră, focul fiind purificator, tămăduitor, de aceea cumva ai putut percepe două planuri cel puțin ale arderii. Cititul liniilor din jurul ochilor este dat celor ce au fost orbi cândva. Dumnezeu le-a deschis ochiul. Tamara, aici impalbabilul, nontangibilul, imaterialul este prezentat ca real, viu, mai prezent decât orice prezență omenească posibilă. De ce jumătate? Fiindcă cealaltă mai poate supraviețui în acest proces de înălțare prin durere. Mulțumesc vouă, Ela | |