| = cu ochelarii pe nas | a nimanui [02.Jan.03 11:56] |
| nu ai unitate in scrierea asta..ce vrei sa spui, de fapt? prea multe imagini..cuvantul e uneori fara rost te mai citesc, dar ..curge greoi | |
| = MIB2 | emilio [03.Jan.03 00:42] |
| mi-a placut prima si ultima strofa! restul mi se pare clara umplutura, iar limbajul mai mult e pe post de efecte speciale, dar parca la un film prost gen Men in black 2. | |
| = >>omer | celsius [03.Jan.03 03:05] |
| fiecare intelege ce vrea, cu atat mai mult autorul :) pt mine poezia incepe cu penultima strofa, restul ce sa fie , introducere ? preludiu ? sau alta poezie ? m-am incurcat in doua cuvinete: pisoias si pisacioasa, a doua oara cand am citit poezia era sa le pun invers. poezia suna cam vulgar pe alocuri, desi cred ca ti-ai fi dorit mai mult sa sune violent. eu am tendinta sa simplific poeziile, poate chiar prea mult,sa le curat de ce nu mi se pare esential. daca tie ti se pare esential tot ce ai scris, e ok. inseamna ca mai trebuie sa cautam noi printrre versuri si alte lucruri de inteles | |
| = a nimanui, emilio, celsius | omer [04.Jan.03 00:33] |
| Unitatea n-are ce cauta in disputa dintre mine si mine. Poate ma cam lungesc. E posibil. Exercitiile de stergere sunt mereu bune. Deocamdata nu am gasit ceva ce poate fi sters aici. O sa vina si asta dupa ce ma mai indepartez de momentul scrierii. Nu am vrut un limbaj violent, ci unul sincer. | |
| = Cogito, ergo sum... | BMT [04.Jan.03 02:20] |
| Tindem spre divin, dar constatam cu amaraciune ca suntem numai oameni...Ochiul corupt nu-l poti scoate, tot ce poti face este sa inveti a trai cu el...Fii om,dar nu lasa instinctul sa te tarasca in mocirla; nu poti fi zeu dar esti liber sa tinzi spre perfectiune... Bafta... | |
| = Împacă "apăsarea" cu tine | Natalia [10.Dec.18 14:27] |
| Mi se pare că ești furios. Și supărat. Dacă mai citesc o poezie de a ta și este tot în stilul ăsta, aș putea crede că așa te-ai născut. Cuvintele mi se par dure, asociațiile de idei, la fel. Însă, sunt ACEI MARI, care atunci cănd îi citești, începi să crezi că totul a fost spus deja, care au transformat în poezie, cuvinte pe care cel puțin eu, o romantică incurabilă și recunosc, o neprofesionistă a Cuvântului, nu le-aș fi găsit nicicând locul în versuri sau proză. Deci, nu vreau să crezi că te critic. Ultima strofă cred că nu ai mai scris-o atât de "apăsat" ca pe celelalte. Parcă începuseși să te împaci cu ceva, un gând, sau poate cu cineva, poate chiar cu tine. Părerea mea este că un cuvânt, rupe ultima strofă de restul poeziei: GLIE. Poate mai nimerit ar fi fost glod?! Ca apoi, din răul, urâtul și furia care te macinase până atunci, să mai apară o speranță. De mare fericire. (Mi-ar place să vorbim mai mult. Nu ești în Forum. Poate mâine... Ți-am răspuns la comentariul tău, "Pentru Omer sau Nimic despre bătrânețe"). | |