| + ama | Oriana [28.Apr.03 22:14] |
| Timpul acesta prezent al verbelor tale din prima si ultima strofa imi sugereaza o ancorare plina de forta in sira spinarii cotidianului, o lupta acerba in curs de desfasurare, intrerupta din cand in cand de nostalgii precum cele din strofa a doua. Acolo, pendulezi intre romantic si modern: "prin palmele tale netede ca niste lupe vedeam spre afara doar spatiul larg dintre stele ca un burete de negru demachiant" | |
| = subcuvinte | bianka [29.Apr.03 01:41] |
| multe de spus despre poezia asta a ta. dar sunt pe fuga si n-o sa-ti spun decat ca mi-a placut ritmul ce transpare din versuri, povestea care se spune si nu, "subcuvintele"... ai si de la mine o steluta. invatati-ma si pe mine cum sa o ancorez (steluta aceea galbena). | |
| + Atat | costel [29.Apr.03 07:43] |
| Nici nu poti sa spui mult despre o poezie, daca nu esti critic de formatie. Daca esti doar un consumator, te multumesti sa o lecturezi. Poezia de fata se citeste cu atata placere incat, la final, iti vine sa o iei de la capat. Eu n-am sa spun ce am facut. Sau de cate ori am comis. | |
| = >oriana, bianka si costel | amaradaminda [29.Apr.03 14:52] |
| multumesc pentru trecere, mi-era mult dor de voi. | |
| = VenoGustulSangiuiriiMirabilis | GAP [29.Apr.03 16:16] |
| Am stat o felie de fum albastrui - de parca ar putea cineva la cei cinci microni cat are sa-i vada culoarea corect pe timp de bezna artificiala si cu celulele cu conuri zburlite la maximum dupa o pereche de buze - si m-am uitat adanc daca se va trage sau nu perdeaua aia plasticata ca sa se vada ceva...C..E..V..A..Naiva incercare caci uneori dusurile astea moderne au niste rame de aluminiu glisante - atentie la glezne cand intri - si nu te lasa decat sa ghicesti ceva-ceva din posibila mangaiere cu ochii...O..C..H..I..I.. Nu este categoric decat o respirare adanca despre marginea luminii cazand - rfractie de reflexie uda - printre acele mici fire de par resemnate de atatea nepupaturi - pupaturile se concentreaza de cu seama la acele buze de dinainte de sensuri, ele plinele de vibratii - si se zburlesc mai cu seama cand se stinge ochiul de sticla de la marginea pervazului de ferestra...M..E..R..L..I..N..luna coboara, obosita parca de evoluta cerului si se aseaza cuminte pe palmele albe - inca, desi nu se poate pune pariu acolo inspre degete - si asteapta o respirare cuminte...Si marea tristete sau mai bine bucurie nedisimulata este ca ea, respirarea, asa ca un oftat uneori, vine...V..I..N..E..Fantasme imi zise cotul trezit inca din flegmatica lui descindere de cu noapte in zonele interzise ale senzatiilor - mda, se poate si asa nu? - si se intinse lung asezand umbra unei aripi in ghiocul de inima calda si sanuind vibracios...P..A..T..I..M..I.. | |