| = bine ai venit | Florina - Daniela Bordieanu [29.May.03 18:39] |
| indrazneste conjugand astfel sa traiesti ! bine ai venit pe site! | |
| = sal'tare cristiana! | Sagitarius Andreiu [29.May.03 22:25] |
| sa trecem verbul "a muri" la timpul viitor-indepartat si sa murim impreuna pe altarul poeziei. bine ai venit pe .ro-ul roditor de versuri! | |
| = romantic | Dan Mitrut [30.May.03 02:28] |
| e interesant logic, poezia asta ar putea fi spusa doar de cineva care a trecut prin moarte. asta imi sugereaza perfectul compus la "am invatat". ca nu se poate invata altfel. ba da, scuze, moartea initiatica, dar deja o luam pe campii si ne departam de text. imi aduce aminte de Eminescu: "Nu stiam sa-nvat a muri vreodata...". motivul apare si la Holderin, e o obsesie romantica. poate prea explicit finalul. e evident ca a muri nu se poate invata decat la singular. dar ideea ramane asemnea unui monument. | |
| = singura | Kiraly Sandor [04.Jun.03 20:04] |
| Magul a facut o prima analiza competenta. Mie ultimul vers mi se pare parca desprins din frazele despre copii. "A invatat singur sa citeasca", zice o mama care i-a batut capul pustiului de gradinita sa invete literele ca sa aiba cu ce se mandri apoi. Si atunci am zambit homeric. | |
| = o gramatica care m-a pus pe ganduri | carmen mihaela visalon [30.Jun.05 22:45] |
| De la un timp, Gramatica acesta, imi tot apare inaintea ochilor ca un ou mic din care se naste un initiat. Totodata, in minte, imi vine un apolog legat si de meseria de anatomopatolog. Nu rezist ispitei de lasa semn, un gand, despre "masteratul", dincolo de granitele carnii. Povestea cersetorului evreu si a printesei* Traia odata un om care nu facea nimic, dar absolut nimic. Nu invata, nu muncea, nu se ruga si lista “nu”-urilor ar putea continua, mult si bine, pentru a nuanta portretul omului nostru. Intr-o zi, pe cand zacea, pe treptele baii publice, o printesa s-a oprit in fata lui si i-a zis: “Daca vrei sa fiu a ta, te astept la noapte in cimitir”. Ravasit de miresmele si culorile neasteptatei intalniri, cersetorul a reusit sa se teleghideze in cimitir. Nici in prima noapte, nici in serile urmatoare, minunea nu s-a intamplat. Indragostit, barbatul a inceput sa se roage, devenind rand pe rand: credincios, intelept, sfant. Intr-o zi, dupa ce i s-a izvodit ca, nu in viata acesta, o sa-i fie lui data iubirea printesei s-a intors in lume aducand la credinta multe suflete ratacite. “Bine si ce legatura are asta cu mine?”,o sa spui... Nu stiu, dar, cred ca vom descoperi intr-o zi...:) cu drag, carmen (*povestea am aflat=o de la Idle Moshe) | |
| = sfatul medicului | Tudor Negoescu [01.Jul.05 10:06] |
| În fiecare zi învățăm să murim cîte puțin, Brigaela...dar tu ești tînără și ferice. Încearcă să scapi de obsesia asta, chiar dacă e benefică pentru poezie! | |
| = Carmen, Dorun | Cristiana Miu [02.Jul.05 22:34] |
| Poezia asta e una veche, scrisa dintr-o idee, dintr-un avat atunci cand mi-am facut cont aici. Jocul cu si de-a moartea m-a fascinat de multa vreme. Poate si de asta am ajuns doctor de morti. Tineretea mea a fost o vreme doar in buletin. Acum e si in ochii omului de langa mine. Asta cand nu ma dor salele. Multumesc, dragii mei, ca ati trecut pe aici. Poezia asta e apropiata sufletului meu si prin comentatorii ei, si ma bucur sa va gasesc aici. | |