Comentariile membrilor:

 =  Stofă de jurnalist
Florin Hălălău
[06.Aug.03 14:32]
Un text foarte bine scris. Felicitări pentru prezentarea venerabilului profesor. Poate doar titlul ar trebui schimbat.

 =  Remus Radu
Adina Ungur
[09.Sep.03 09:19]
M-am hotarat destul de greu sub care dintre texte sa-mi spun parerea, initial am dorit sa intru la cel cu cele mai putine vizionari, apoi am ales un portret (sunt favoritele mele) si mai ales cel al profesorului Gheba, ca semn al profundului respect pentru oamenii care au lasat ceva memorabil in urma lor. Cu bucurie, am descoperit in plus detalii despre viata personala a profesorului si un portret deosebit de frumos. Singrul repros de aici ar fi titlul.

Parerea mea este una buna, Remus Radu, as putea sa o rezum in cateva cuvinte, dar pentru ca in fecare dintre textele tale am gasit cate ceva demn de luat in seama, ma voi extinde putin. Si pentru ca mi-ai pacalit putin orizontul de asteptare - in mod placut, nu altfel, dar pacalit (crezand la inceput ca voi citi pvestiri in proza, desigur nu aveai alternative de a alege o incadrare a reportajelor tale), i-am sugerat editorului sa infiinteze o rubrica numita "articole de presa". Si e o bucurie sa aflu ca exista jurnalisti pe poezie.ro.

De cum le-am citit (de pe vremea cand erau doar 6, aici), le-am "vazut" ca facand parte din sfera "social" si cam de trei tipuri: portrete narative (descriptive si intocmite prin dialog, prin descrieri de atitudine, etc.) ale unor necunoscuti, "Ilie Jaluzea", "Postasul maraton", "familia de trei milioane pe luna" (exceptie facand textul de fata care este un portret evocativ al unei personalitati pigmentat cu amanunte din viata de dincolo de profesie), cronici evenimentiale cu relatari de la evenimentele mondene "ZIUA europei la Ciorogarla", "Bacaul hipnotizat..." , "De la Barca la ridicol", "Mecca ungurilor" si reportaje facute in urma unor vizite in diferite orase,intreprinderi sau locuri, cu tot ceea ce surprinde ochiul reporterului in momentul vizitei, plus informatiile "smulse" de la interlocutori, "Buna dimineata monstrule", "Ratoiul Moulard", "Tataia de la Manga" , "Litoral fara bideu", etc.

Compozitional, observ o mare atentie la verbe, la plasarea temporala a actiunii. Ai un przent (iar relatarea care implica si putin narativ in ea este dificil de realizat la timpul prezent "Ilie jaluzea" , singurul text in care am gasit cateva exzitari micute (stilistic), mai pe la inceputul naratiunii, dar pe parcurs am observat o maiestrie a intocmirii reportajului (cu date multe sau cu date putine, cu ajutorul vocilor narate ale interlocutorilor sau cu observatiile proprii).
Nici nu ma asteptam sa gasesc ezitari multe sau greseli de stil, incoerenta sau eufemisme, pentru ca am dedus ca esti ziarist. Si un ziarist de presa scrisa trebie sa aiba condei si ochi pentru textele in proza. Il ai, in mod cert. Probabil ca observatiile tale ar putea fi dintre cele mai la obiect, datorate rigorii intocmirii unui text publicabil in presa pentru ca ziaristii vad foarte bne greselile din texte.

Poate sunt tentata sa vorbesc mai mult despre portrete (aici m-ai prins!) pentru ca tehnica portretizarii este una mult draga mie, o folosesc si eu adeseori in proza si aici vad o asemanare cu portretul folosit in proza literara, adica acel profl redat din diferite moduri compozitionale, din daloguri pure (preferatele mele) sau redate prin vocea si ochiul naratorului-jurnalist (observatorul) care adauga gestica, mimica, atitudinea, etc. Desigur, in povestiri, tehnica portretizarii, se concentreaza, se dozeaza in functie de cotext, si multe, multe altele, dar aici, in reportaje, subiectul fiind chiar portretul, imaginea se intinde pe toata cuprinderea textului. Articolele tale gen portret, apar ca un sir de episoade, naratorul find acelasi, trecand prin diferite locuri, unde descopera si descrie diferiti indivizi care au o meserie despre ale carei secrete se stie destul de putin. Si aici e mistrul si secretul reprtajului. Nu-ti lipseste un umor fin, ironia, la fel de fina, mesajul suficient de bine transmis in texte. ai si acuratetea titlurilor de rezumat ale pasajelor. Per ansamblu portretele tale sunt reusite personajul central, in genere se contureaza prin propriile-i opinii, preocupari, descrieri. Despre portret as tot vorbi, as initia chiar un dialog pe aceasta tema mult draga mie.

Am admirat postasul, bucatarul, (oameni simpli care isi iubesc meseria si-o promoveaza, umorul fin pe care il atribui punctand ispirat cu citatele bucatarilor intervievati, verva prin care ei isi povesetsc secretele bucatariei, si chiar barfele din "culisele bucatariei romaesti", unde se vede ca ai muncit la documentatie (si nu numai aici ci cam pest tot se observa ca exista informarea) si concluzia, unde cititorul e covins de spusele celoralti, neutralitatea ta ca narator si totusi umorul fin, datorat expunerii, te felicit! sarmanul inventator al jaluzelelor din samuri. Tataia de la Manga e ca o poveste frumoasa, mi-a parut rau cand s-a terminat, as fi tot citit... am trecut prin diferite orase, institutii, m-am minunat de multe ori, subiectele sunt bine alese, interesante si mai ales, bine scrise. la cronica evenimentiala am remarcat Bacaul, unde dpdv stilistic m-au impresionat placut cateva sintagme inedite, in mod cert stii despre care dintre ele e vorba (in general un bun "condeier" isi cunoaste si simte momentele expresivitatii in text), dar ai si cateva micute ezitari de stil, aproape insesizabile.
la cele cu vizitele in institutii am rmarcat cea cu vinul de Murfatlar, ratoii moulard crescuti pentru ficat, am aflat lucruri pe care nu le banuiam despre indoparea si inmultirea ratelor, (stiu sigur ca nu voi manca niciodata asemenea carne, sau ficat), iar subiectul cu termocentrala mi s-a parut ca are cel mai expresiv final din cate am citit la tine).
Despre finaluri mai e de spus ca nu intotdeauna sunt foarte expresive, dar avand in vedere ca este vorba despre un reportaj, o relatare, o secventa a unui subiect atacat de cel care scrie, e pe undeva de inteles. Am in fata un pasaj pe care nu pot sa nu-l subliniez aici:


"Taranii din circiuma nu-i arunca nici o privire. Incep iarasi sa se tinguie de
saracie. Nu misca nici unul decit buzele, ca niste pesti aruncati pe uscat. Doar la citeva minute o data, cite unul mai taie cu berea
calea mustelor. "


Remarc un bun simt al observatiei, grija pentru detaliu in context, coerenta in exprimare, propozitiile curg firesc, o buna selectie a datelor materialului, o buna prezentare a lor, cu precizia si accentele pe subiectul ales (dupa cum am observat in mai multe cazuri: saracia lucie a cate unui roman cinstit de conditie sociala medie) surprinzand subiectul (la detalii, ma refer) mereu comparand trecutul cu prezentul, vremurile apuse ale comunismului, cu cele postdecembriste aducatoare a unei incredibile saracii. "Familia de 3 milioane pe luna" pare a fi cel mai expresiv din acest punct de vedere si chiar fara sa-i pot reprosa ceva, foarte bine intocmit, sugestiv, nu am ce sa adaug decat sa-l recomand ca lectura.

la textle mai scurte am obsevat o cursivtate buna, doar ca subiectul prinde si simti nevoia de a citi in continuare. La textele lungi exista chiar sclipiri narative, dar si micute ezitari de stil. Foarte mici.

Cel mai recent reportaj e bun, insa inainte de el il citisem pe "Escrocul cu o mie de voci" unde am avut o explozie de ras, un text cu un subiect excelent si redat foarte bine. Sincer, n-am mai ras demult in fata unui text, este delicios.

Remus Radu, iti doresc spor la scris, subiecte cat mai interesante si astept cu interes reportajele tale, doar te rog sa postezi cate unul, ca sa apucam sa le citim. Imi pare rau ca am ajuns doar acum cu parerea, n-a fost intentionat.

Iti daruiesc o steluta simbolica, ca un semn de apreciere pentru munca (banuiesc, placuta) pe care o ai, pentru satisfactia de a scrie totusi articole de presa cu iz narativ (ceea ce cred ca iti aduce o dubla bucurie, aceea de reporter si redactor de texte).

As fi putut sa spun mult mai multe, dar se cam face dmineata tot intinzandu-ma, astept sa citesc si alt tip de proza scrisa de tine sau chiar poezie, insa proza, cred ca poti scrie linistit. Dupa cum se vede, ai stofa.


Cu respect,

Adina Ungur








p.s. Poate, vreodata, (daca il voi posta), iti voi atrage cumva si eu atentia asupra unei povestiri a mele care il are protagonist pe un reporter. S-ar puta sa-ti placa.

+ stea
Adina Ungur
[09.Sep.03 09:20]
Am uitat.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !