| = zâmbește :) click! | Andreea Drăguleasa [24.Nov.03 14:28] |
| Frumoasă fotografie ne-ai oferit, Monica! Eu îți accept copia fidelă în lipsa originalului, numai în lipsa ta trandafirie și dantelată. Niciodată nu e prea târziu... A. | |
| = Andreea | Monica Mihaela Pop [25.Nov.03 07:56] |
| Andreea, îți mulțumesc pentru trecere! Monica | |
| = . | Dan Tristian [25.Nov.03 10:19] |
| E atat de nereusita, atat de "slaba" incropirea asta incat ai putea sa o strecori la "texte retrase":) | |
| = Am stiut... | Adrian Erbiceanu [25.Nov.03 15:31] |
| Am stiut dar n-am putut sa-ti dau citire De frica ca ma afla gazetarii Si ma obliga la despagubire Cu tot ce mi-a ramas +...ochelarii. Accept si-o copie, daca-i fidela, Pe-o foaie de hartie perforata, Cu-n roz-bonbon, trasat cu-o acuarela, Si-obligatoriu autentificata. Acuma e tarziu! Dar encefalul Imi da dureri de imi vibreaza teasta... Mai am in gand, nespus, originalul, Iar dupa colt, c-o matura, nevasta! P.S.:Sper ca ti-a placut gluma. Si, pentru ca am observat ca iti plac versurile mele, ai sa gasesti, abia introdusa pe site, poezia: "Izbavire". Fara glume! | |
| = LacrimoInserareaTarzie | Gheorghe Aurel Pacurar [25.Nov.03 15:50] |
| Ochi de aripi de ingeri stateam...Ningea in primavara peste petalele florilor de mar...Risipeam privirile negeometrizate si vibram nevazut in ritmul nevederii de tremurul petalelor atinse de saruturile desperecheate ale cerurilor...Nu auzeam vocea mamei care soptea: "N-o sa vem mere anul asta..."...Auzeam numai oftatul ei si atunci, de atata dragoste ii strigam: Mama! Mama! Au sa fie mere albe si dulci caci uite ce frumos miroase totul in jur...Mama zambea si ma mangaia pe cap insa stiu, stiu ca-n serile prea lungi si prea singure, cand eu ingeream cuminte si copilaros in asternutul moale, punea rebusul de-o parte si cauta cu ochii in noapte lucirea marului alb, pufos si inmiresmos de secunde...Si nu-l vedea desi zambetul meu mascat ii resemna cu ochii mereu bulgarul alb de pe cer lucind atarnat amirosicios in crengile marului din fata...Zambea apoi, numai asa pentru ea, ma mangaia pe cap si stingea lumina...Undeva departe dispre luminile licuricilor se valvata inspre orizonturi un mar mare, alb si amirosind a lumina sperantei ce avea sa vina...eu copil, mama Lumina...Azi mangai capul copilului meu balai si buzele rosii ale iubitei le sarut si zambesc mangaind agale prealunga lumina laba de la gleznele pana la indoit deaspura parului de aur bratul sau si simt in zambetul ei cu gropite inmirematul, marul, albul meu... | |
| = Te-ai gandit la asta?! | Adrian Erbiceanu [25.Nov.03 19:23] |
| Monica, Parafrazandu-te, "tot eu" pe linie, de data asta fara glume. Alergand dupa inovatii nu e nimic rau. Suntem facuti sa experimentam! De multe ori reusim, de multe ori, nu. M-am uitat din nou peste "Fotografie". Titlul o defineste. O asezare a cuvintelor, ca decupate dintr-un ziar, sub o forma perfect romboidala. Este cu ce-am ramas. Dar...fraza de incheiere este, ea insasi, poezie. Te-ai gandit la asta?! Da-mi un semn. Erbiceanu | |
| = răspunsuri | Monica Mihaela Pop [26.Nov.03 09:40] |
| Filip, știu că acest text nu are o valoare literară deosebită, de fapt e slab rău. Din acest motiv l-am și trecut la "personale". Și oricum, sunt destul de obiectivă cu ceea ce scriu încât să nu aștept laude pentru ceva ce nu le merită. Dacă îl voi retrage sau nu, asta nu știu, probabil că nu. GAP, comentariile tale îmi stârnesc întotdeauna surâsuri. Dar probabil deja știi asta. :) Domnule Erbiceanu, da, m-am gândit. Chiar dacă sunt amatoare, încerc să le dau rost cuvintelor pe care le folosesc în textele mele. Și poate că într-o zi voi țese o, îndrăznesc să-i spun, poezie pe marginea acestor cuvinte simple. Sau poate veți scrie dumneavoastră. P.S. Mi-a plăcut gluma și am gustat-o ca atare. :) | |
| = Interventie tardiva | Adrian Erbiceanu [28.Nov.03 05:53] |
| Monica, interventia mea e tardiva. Dar am avut o multime de lucruri de facut in ultimul timp plus ca, dupa plasarea pe site al aricolului "Cu pumnul in gura", am mai avut si grija lui pentru ca m-am simtit obligat sa raspund. Nu, n-am sa pot scrie o asemenea poezie. In urma cu ani, intr-o scrisoare de despartire, am scris: "Aceleia care n-a fost sa fie!" Scrisoarea n-a plecat niciodata. Dar mi-ar face placere daca mi-ai trimite adresa ta de e-mail.As dori ceva sa-ti comunic. Cu bine, Erbiceanu | |
| = pentru Adrian Erbiceanu | Monica Mihaela Pop [28.Nov.03 07:42] |
| Cu aceeași plăcere, vă las aici adresa mea, anume [email protected] | |