| = trist | sorin teodoriu [20.Jan.04 14:22] |
| M-ai intristat. Sau poate eram deja trist. Stii, eu nu am facut niciodata revelionul singur. Cu toate astea, am fost intotdeauna singur de revelion. Ce ironie, asa-i? Tot eu, Sache. | |
| = îmi pare rău | Dănilă Florentina-Loredana [20.Jan.04 15:11] |
| Păi bine, Sache! Tu m-ai întristat si mai tare. Pentru că singurătatea ta (amestecat în multime, sau în doi) e mai amară decât cea de unul singur. Îti scrisesem mai devreme un al doilea comentariu la “Revelion cu ea“ care văd că nu a apărut. Titlul prozei ăsteia l-am luat de la tine, schimbând doar un cuvânt. Îti spuneam acolo că, într-adevăr nu am câstigat meciul (nici tu nu stiai ce adevăr spui) si te invitam să te convingi citind “Revelion cu mine“. Mă dădeam chiar mare că te-am luat la faza asta (cu distractia). Îmi pare rău că te-am întristat (sau poate erai deja), dar îti multumesc că m-ai citit. Concluzia? Toate trec si nimic nu contează. Asa că nu mai fi trist, decât dacă asta te inspiră să mai scrii. Le zici bine. L | |
| = Trist intr-adevar. Dar foarte adevarat. | oprea valentin [18.Mar.04 06:37] |
| Exista oare om care sa nu se fi simtit singur la un moment dat, chiar daca el era inconjurat de oameni? Eu mereu am resimtit emotii puternice, tristete, in cazul revelionului. Si nu din cauza anului trecut. Nu! fiindca la fel de trist sunt si de onomastica, si de Craciun, si de Paste, si in restul cazurilor de genul asta. | |
| = sărbătoare | Dănilă Florentina-Loredana [18.Mar.04 08:06] |
| Suntem tristi, Valentin, atunci când nu suntem fericiti. Altfel, nu contează nici unde esti, nici ce-ai mâncat sau ce n-ai mâncat toată ziua. Avem tendinta să ne întristăm în special la sărbători, pentru că avem pretentia să fie ceva deosebit. Stii ceva, pentru mine e sărbătoare atunci când îmi râde sufletul, nu când scrie în calendar. | |
| = Totusi: mai bine mai tarziu decat deloc? :) | Carmen Botosaru [24.Nov.04 16:05] |
| Cand eram copil si ma caftea sora-mea, ma dadeam mare razand si zicand: Nu ma doare, nu ma doare, C-am mancat fasole tare De la mosu din caldare! ... in timp ce imi dadeau lacrimile de durere si ciuda... Cam asa-mi pare si 'vitejia' ei, care a petrecut Revelionul asteptandu-l pe Godot-cel-care-urma-sa-NU-vina... | |
| = Da, da | Dănilă Florentina-Loredana [25.Nov.04 12:09] |
| Ai prins bine ideea. Exact așa. Îți spun un secret: ea și-a promis atunci că acela va fi ultimul revelion de una singură. Și s-a ținut de promisiune - anul acesta va avea cel mai frumos revelion de până acum. Visele se-mplinesc, dacă poți crede în ele. Și iată, vin acum, aproape un an mai târziu, să spun aici că există chiar și Moș Crăciun...chiar dacă uneori mai întârzie... | |
| = Din nou: "niciodata nu e prea tarziu" | Gabi Constantinescu [19.Feb.06 18:49] |
| Mda, nu stii cat ma bucur ca am anticipat - am citit textele tale in ordinea publicarii (mai putin ultimul, "Reclamatia" care mi-a retinut atentia). Ce frumoasa e totusi viata! | |
| = mi-a placut mult | Esmeralda [20.Feb.06 00:54] |
| eu nu mi-am petrecut niciodata revelionul singura, intotdeauna am fost inconjurata de tot soiul de oameni, prieteni, necunoscuti, punkeri, manelisti, mai destepti, mai putin destepti, sau chiar prosti de-a binelea, oricum...o paleta variata de personaje pe care le-am studiat cu oki curiosi si langa care ma intrebam ce caut eu?!...Mos Craciun cine stie pe unde era, era si in capul meu si imi doream cu toata fiinta mea sa sune mobilul(pe care apropo il tot verificam sa vad daca am retea :))sau sa ma intalnesc intamplator cu el...nu stiu unde ...oriunde...unde vreau sa ajung cu toata povestea asta despre cum mi-am petrecut revelioanele este ca intr-un fel m-am regasit in textul de mai sus, si sentimentele pe care le-a incercat personajul le-am incercat si eu...oricum textul mi-a placut mult...si nu mi s-a parut trist, a devenit trist cand mi-am dat seama ca ma regasesc in el :) | |
| = da, niciodata nu e prea tarziu | Dănilă Florentina-Loredana [14.Mar.06 18:33] |
| Totusi imi cer scuze pentru raspunsul intarziat. Cu totul intamplator am aflat de mesajele voastre. Gabi, Esmeralda, ma bucur mult de fiecare data cand un nou cititor imi descide pagina. Va multumesc pentru gandurile pe care mi le-ati transmis. | |