| = sentiment | Elia David [26.Jan.04 12:57] |
| Ninsoarea calma a gandurilor tale pe hartie. Mi-a facut placere sa deschid aceasta fereastra (catre tine). | |
| = emotii | Dănilă Florentina-Loredana [26.Jan.04 13:17] |
| Elia, de fiecare dată mă emotionează comentariile tale. A câta oară îti multumesc? Eu ti-am citit toate poeziile, încă dinainte să mă descoperi tu pe mine si mi-au plăcut mult. Dar n-am îndrăznit niciodată să te comentez, am senzatia că tot ce-as spune ar fi prea banal pe lângă frumusetea versurilor tale. L | |
| = COPIL | sorin teodoriu [28.Jan.04 10:39] |
| In iarna aceea, am plecat in concediu la Predeal, cu Di, fata mea. Locuiam vis-a-vis de gara, la un hotel. Am schiat impreuna, copilul asezat pe schiuri si sprijinit de picioarele mele. Coboram partia cu viteza controlata, in chiotele vesele ale fetitei. Serile, urcam cu sania pana sus, in munte si ne odihneam privind cerul plin de stele. - Di, cand oamenii buni mor, sufletele lor se transforma in stele si de sus, ne privesc si au grija de noi. Uite, cate stele sunt... Acela este Carul Mare, uite si Carul Mic, iar acolo sunt trei stele in linie dreapta. Eu am ales-o pe cea din mijloc. - Nu vreau sa mori niciodata. Te rog mult... - Sufletul nu moare, Di. Niciodata. Plecam atunci cand frigul ne gonea, ne cataram pe sanie si ajungeam imediat in oras. A nins mult in iarna aceea. De la fereastra camerei vedeam bradul cel mare, impodobit si luminat cu becuri colorate din mijlocul Predealului. Noaptea, dupa ce Di adormea, priveam inca multe ore orasul si trenurile, luciri metalice in goana spre alte locuri. Tarziu, imbratisam copilul si ma culcam si eu. Intr-o zi a venit la noi Prima. Isi luase cateva zile libere. Atunci vraja s-a destramat, Prima era atat de straina, de preocupata... Am plecat in aceeasi seara, nu am putut ramane langa o straina pe care o stiam atat de bine. Cu inima stransa si ochii inegurati, m-am urcat in tren si am disparut undeva, spre campie. Nu stiu ce mi-a venit sa povestesc asta - probabil ca am vazut in textul tau cuvantul COPIL. Probabil. Sorin | |
| = la fel de efemeri... | Tudor Negoescu [28.Jan.04 11:12] |
| Uneori, facturile de plată, mai multe de la lună la lună, ne dau puterea de a ne menține pe linia de plutire. Și copiii noștri neajutorați. Dar nu uita, fulgii de păpădie sînt la fel de efemeri precum fulgii de nea! | |
| = pentru Sorin | Dănilă Florentina-Loredana [29.Jan.04 12:45] |
| Mi-a plăcut povestirea ta, Sorin, dar m-a întristat rău (dacă te poti întrista si bine). Într-adevăr cuvîntul “copil“ cu toate semnificatiile lui înseamnă mult pentru noi toti. | |
| = lui Tudor Negoescu | Dănilă Florentina-Loredana [29.Jan.04 12:45] |
| Multumesc pentru citire! Într-adevăr, ăsta era mesajul, cu linia de plutire. Da, e adevărat că fulgii de păpădie sunt la fel de efemeri ca cei de nea. Dar, în timp ce acestia din urmă sfârsesc în pământ, primii se duc înspre nori. | |