Comentariile membrilor:

=  Cu ochii larg deschiși, a căutare...steluță platinată :)	Florin Andor [26.Feb.04 11:29]
...frumusețea poemului tău m-a cucerit cu tot cu suflet...o steluță platinată de la mine pentru forma, ritm, muzicalitate, delicatețe și toate energiile adunate înlăuntrul lui dăruite nouă...mă bucur că te-am citit astăzi :)
=  Poem "adolescent" despre moarte	Mariana Ene [26.Feb.04 11:31]
Un cunoscut și drag poet îmi povestea, cu ani în urmă, că adolescenții scriu cel mai frumos despre moarte deoarece, datorită vârstei, nu pot aproxima dimensiunea nimcniciei acesteia. Nu știu dacă ești adolescentă dar, cu siguranță, ai scris un frumos poem "adolescent" despre moarte. Îți doresc să ai o viață frumoasă. Maria
=  Florin Andor, Maria Eene	Monica Mihaela Pop [26.Feb.04 12:57]
Florin, cititor drag, eu mă bucur să te regăsesc aici! Maria, adolescența, ca vârstă, a trecut destul de demult. Acum îmi trec viața cu privirea înainte și sufletul rămas în copilărie, încercând să găsesc bucurii în tot și în toate. Cele bune!
=  Erată!	Monica Mihaela Pop [26.Feb.04 13:07]
Maria Ene
=  a muri murire	Geta Adam [26.Feb.04 13:34]
Eh, ce ne-am face daca nu ne-am pune intrebari? Pe fata sau pe dos. O poezie care cade frumos peste iluzii.
=  Mor cu spatele la voi	Daniel Dinescu [26.Feb.04 14:02]
Si de data asta imi place poezia ta, Mihaela! Pare simpla, dar este tare frumoasa! Remarc: "...florile mor din dragoste, câte două de mână, că stelele nu mor nicicând de singurătate, ...cu pleoapele lăsate și genele ușor întoarse pe dos" ...imi plac aceste versuri, dar constructia poeziei e tare faina si ea; singura chestie ar fi ca pare neterminata...dar, cate am putea spune despre moarte... La re-citire! D.D.
=  Geta, Daniel Dinescu	Monica Mihaela Pop [26.Feb.04 15:04]
Da Geta, viața e un șir continuu de întrebări. Doar răspunsurile sunt mai puține. Daniel, poemul pare neterminat pentru că așa l-am vrut, (vezi și titlul). Eu nu privesc moartea ca pe un sfârșit, ci mai degrabă ca o trecere, o continuare, altfel. Vă mulțumesc pentru păreri!
=  stele cazand cu regrete prelungi marmorate	Florina - Daniela Bordieanu [26.Feb.04 15:11]
o poezie ca un cantec. cu sunete calde, calme, prelungi, usor triste, usor rezemnate, dar calme. mai ales strofa a doua mi-a placut mult, Monica. frumoasa imaginea florilor murind doua cate doua din dragoste si a stelelor ce cad cu regrete prelungi... cu tot binele, Dana
=  Dana Florina	Monica Mihaela Pop [26.Feb.04 15:39]
Știi tu ce știi, Florina. :)) Mă bucur pentru părerea ta!
=  .	Florina - Daniela Bordieanu [26.Feb.04 15:43]
erata: resemnate. multumesc, aceeasi
=  indian summer	Vâță-Diénes Andrea [26.Feb.04 18:09]
Imi aminteste de Sorescu: "in fiecare seara adun scaunele si incep sa le vorbesc". Original, dulce-amarui, dar lasa un zambet pe buze. Ca o zi de toamna.
+ moartea, o chestiune de gust	Gabriela Petrache [26.Feb.04 18:46]
Poemul tău are ritm, muzicalitate și infinită delicatețe. Și, cel mai important pentru mine, "a vorbi despre moarte" nu îmi mai produce frisoane pe șira spinării. Îmi place.
=  Andrea Vâță-Diénes	Monica Mihaela Pop [27.Feb.04 08:30]
Bine te-am găsit Andrea! Și mie îmi place Sorescu, voiam să știi asta. :) Gabi, mulțumesc pentru vizită și înstelare! Și sigur, moartea nu trebuie neapărat să ne înfioreze. Asta depinde numai de noi! Cele bune vouă!
=  rectificare	Monica Mihaela Pop [27.Feb.04 08:35]
Bineînțeles, comentariul anterior era pentru Andrea și Gabi.
+ da	Cristina Trușcă [27.Feb.04 10:52]
La tine, Monica, am intalnit, personal (posibil sa ma insel), doua tipuri de poeme: unul caracterizat de gingasie si delicatete, iar celalalt - hotarat, infipt, cu umor. Cred ca pe acesta il incadrez in prima categorie. Frumos, aerisit, asa cum imi place mie. Imi ramane doar sa aprofundez, sa ma cufund un pic in sensuri...
=  Cristina Trușcă	Monica Mihaela Pop [27.Feb.04 12:13]
Cristina, nu pot decât să-ți mulțumesc! Părerea pe care o ai despre textele mele se poate extinde și la persoana mea. Nu e nici o diferență! :) Și spun asta cu toată modestia.
=  Florile, stelele, copacii....	Virgil Titarenco [29.Feb.04 01:43]
Da. M-ai făcut să mă simt încă odată foarte tînăr. Și are și muzicalitate. Florile, stelele, copacii.... dragoste, regrete, demnitate... Ai stîrnit o întragă filozofie în mintea mea....
=  !	Ioana Camelia Popa [29.Feb.04 07:51]
M-a emotionat deplin...n-am intalnit o expunere mai frumoasa a mortii...stii sa faci din momentele tale mai negre ceva ce lasa sa se intrevada o farama de speranta...Sper ca iti face bine ca scrii astfel, si chiar vezi frumusetea asa, pentru ca nu mi-ar placa daca te-ai lasa influentata de vanturile vietii, si ai uita de galben!
=  Camelia Popa, Virgil Titarenco	Monica Mihaela Pop [01.Mar.04 10:14]
Virgil, îmi pare bine să te găsesc aici, cu atât mai mult cu cât e un text pe care îl iubesc în mod deosebit. Și mă bucur că prin această alăturare de cuvinte simple am reușit să te aduc în starea de grație a tinereții. Camelia, ca de obicei, îți regăsesc aici o parte din suflet. Ce-aș putea să-ți spun? Da, eu văd în orice o fărâmă de speranță și chiar dacă genunchii îmi sunt uneori zdreliți de pietrișul vieții, sufletul mi-l păstrez întotdeauna viu și curat. Vă mulțumesc pentru prezență și apropierea de ceea ce înseamnă sufletul meu!
=  Și totuși? cum se moare frumos?	Rudinschi Carolina [11.Mar.04 00:43]
nu pot sa spun decît felicitări.mi.a placut foarte mult..o poezie de suflet care mereu ar avea prin ce să te impresioneze.Daca am ști cum se moare frumos nu am mai căuta răspunsuri la întrebări.E mai interesant cînd multe lucruri sunt necunoscute.moarte nu cred ca ne întreabă cum se moare frumos,deci nu prea avem de unde ști.
=  Carolina Rudinschi	Monica Mihaela Pop [11.Mar.04 11:12]
Carolina, mă bucur că prin tine am mai câștigat un cititor! Chiar dacă mă întreb uneori cum se poate muri frumos, nu cred că asta e important. Consider că cel mai mult contează să trăiești frumos, să știi să te bucuri de minunile pe care le oferă viața, indiferent că sunt mari sau mici și să poți oferi mereu un zâmbet celor din jur și o vorbă bună. Cele bune!