| = plăcut | Laurențiu Orășanu [08.Mar.04 06:18] |
| Mi-am rupt aripile din umeri, Un înger mai puțin să numeri, Nu mai plutesc lin prin lumină, Ca fulger cad, la rădăcină Ajung topit, doar pe călcâie Am urme sfinte, de tămâie. Ghiocel | |
| = "lumina mea până la umbră…" | Silvia CALOIANU [08.Mar.04 06:37] |
| "să-mi calc, iertând, peste inimă"...M-ai pus pe ganduri cu "iertatul" "peste inima"! De la provenienta expresiai inaripate si pana la aplicarea ei de catre mine...Hmmm... :) Interesanta poezie! | |
| = inimă | Virgil Titarenco [08.Mar.04 07:22] |
| N-aș vrea să o supăr pe Luminița Suse, dar am citit de mai multe ori versurile acestea și tot n-am reușit să pronunț cuvîntul inimă cu accentuare, zic eu, corectă fără să stric ritmul. Poate și rima imperfectă mă împiedică... sau poate sînt eu din nou obosit la ora asta... se poate... interesante versuri... parcă mai degrabă un "spell" al unei formule mistice... un mesaj incifrat | |
| = luminița | ioan ravel [08.Mar.04 08:10] |
| de aceeași "inimă" aritmată m-am împiedicat și eu inițial, apoi, recitind, și ținând cont că e vorba tocmai de inimă, acea rupere aparentă mi s-a părut firească... e postul Paștelui și "mi-am rupt călcâiul din lumină să-mi calc, iertând, peste inimă." primele două versuri de excepție! numai bine! | |
| = mulțumesc | Luminita Suse [08.Mar.04 15:57] |
| Vă mulțumesc pentru comentarii. Deși am ținut numărul de silabe sub control, 10-9-10-9-9-9 la "inimă" e greu de găsit rimă. Dacă mai adăugam 2-3-2-3-3-3 silabe ar fi fost chiar octavă. În privința ritmului, vi-l faceți fiecare după inimă, dar să nu vă calcați pe ea! Laurențiu, poemul tău din comentariu e o surpriză frumoasă. Îl voi considera drept un gest frumos de 8 martie, singurul deocamdată, mulțumesc. | |
| + stea | Alina Manole [08.Mar.04 17:05] |
Remarc în poem alternanțele universale, lumina-umbra fiind doar un fundal pe care se proiectează chiar viața și toată trecerea asta a noastră, dinspre rădăcini spre ventriculul cerului: mi-am rupt călcâiul din lumină să-mi calc, iertând, peste inimă Minunat poem! Îl văd ca pe un text de final pentru un nou volum de versuri. Felicitări! | |
| = Lumina inimii | Daniel Dinescu [08.Mar.04 23:58] |
| Si mie imi place poemul tau, Luminita, dar am mai lasat timpul sa treaca si am vrut sa iti urez La Multi Ani de Ziua voastra, pe care tu ai sarbatorit-o cu o poezie tare faina! :)...asta asa, spre sfarsit de zi... :) Pe curand Daniel | |
| = Poemul inimii | Adrian Munteanu [20.Mar.04 12:55] |
| Luminita, Ca un nou venit ce sunt, reusesc pentru prima data sa citesc o poezie semnata de tine, in afara celor din revista " Ateneum" la care cu onoare colaboram amandoi ( eu cu altceva decat cu poezia maturilor). Imi cer iertare de pe acum pentru ocaziile mai rare in care voi interveni, calculatorul fiind un rau necesar pe care il pot folosi numai la serviciu. Ce sa fac, traiesc in Romania ! Despre " Umbra inimii " : imi plac poemele concentrate, elaborate. Ai aceste disponibilitai la modul superlativ, de model al fluxului emotional si cerebral. Ai rabdarea necesara alcatuirii unor formule de o frumusete definitiva. Trebuie sa iau aminte la acest lucru. Eu nu am intotdeauna rabdarea cizelarilor si sunt impins de nevoia unor acoperiri cantitative, ca o fuga permanenta de recuperare a timpului pierdut. Induci o stare generala si atat. Suficient pentru valoarea unui poem. Intotdeauna ceea ce se adauga devine rebarbativ si loveste in clopotul de sticla cu limba de cristal al starilor patrunse in noi. " Inima" de la final ma deranjeaza si pe mine, dupa ce abia intrasem in melopeea inceputului. Inteleg insa ca nu se putea altfel. Am incercat sa ma joc si eu , dar nu-l poti urni de la loculul lui. E cuvantul in jurul caruia se zideste. Putea fi plasat intr-un alt loc al versului, dar finalitatea nu era aceeasi. Ar fi putut sa sune asa : " Dar inima imi e straina ", dar - evident - e altceva si schimba datele problemei. Vorba ta, la urma urmei pentru fiecare dupa inima sa. Pe curand Adim | |
| = cu smerenie,stimata diletanta... | Stefan GOGOTA [15.Jun.04 13:38] |
| poate gresesc exprimandu-ma aici. Credeam, stimata ilustra ganditoare Luminita Suse,ca daca am si eu cateva ganduri pot sa le pun aici fara ca cineva preocupat foarte serios de virgulele mele sa interzica dreptul meu la exprimare. Evident ca as face un lucru nepotrivit sapunand cate greseli am vazut in textele Luminitei Suse, cate acorduri nepotrivite si , mai recent, un text fara rima si fara ritm, care nu se putea citi deloc. as vrea sa intreb.-Cine stabileste pe acest site limita diletantismului si hotarul falselor mandrii de sine? nu in ultimul rand as vrea sa adaug ca nu stiu pe cati intrereseaza sa citeasca cum si-a petrecut Luminita Suse o dimineata in OTAWA? Aici chiar dorim sa citim exprimari care au o incarcatura lirica sau epica iar nu o incarcatura diletanta , personala, de mic dejun canadian... multumesc tuturor ... | |
| = Stefan Gogota | Radu Herinean [15.Jun.04 13:40] |
| Stefan, daca tu in loc sa iti remediezi greselile (evidente si suparatoare dealtfel) iti poti face in schimb timp sa ataci (chiar fara vreun motiv evident) o alta autoare de pe site, cred ca dumneata nu ai prea inteles despre ce e vorba pe acest site. Iti voi corecta eu greselile din cele doua texte in prezent refuzate pentru corectura, insa TE ASIGUR ca nu voi tolera nici macar O SINGURA greseala, chiar si de punctuatie, in textele pe care le vei mai introduce pe acest site (daca vei mai introduce texte). Eu iti multumesc pentru intelegere. | |