| = portile se strang | Mae Stanescu [29.Mar.04 16:41] |
| de amintiri nu ne desprindem niciodata, ca vrem sau nu. "rasaritul pentru moment e doar o cifra despicand bezna", frumos. eden, de mult nu te mai citisem, salutare. | |
| = presar levantica | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Exista aici doua atitudini distincte: una marcata de atractia catre fiinta divina (Duhul) si alta de monolog, de reintoarcere printr-un fel de autopedepsire, sfidand amintirile ("am să-mi vopsesc în albastru gleznele si esarfele de matase", "o să presar levanțică peste damfurile de naftalină"). In aparenta un dialog, spre final, desi cel intrebat nu va raspunde niciodata. Sufletul nu se multumeste cu acceptarea ci are nevoie de o permanenta confirmare "pentru credinta sau pentru tagada" ("am cautat sticluta cu Duh", "am privit Copilul", "am privit Fata"). Drumul implica o multime de obstacole ("patruzeci de zile friguroase", "portile se strang in jurul lui", "sub rochia groasa de padure") pe care le va invinge ca semn al rasplatei divine. Multe simboluri si o succesiune de stari contradictorii. Frumos | |