| + bardul Adrian, sonetist cotidian, 13 | Luminita Suse [29.Mar.04 17:11] |
| M-am trezit cu gândul la sonetul zilei. Nu l-am găsit. Hopa, mi-am spus, Adrian și-a luat pauză o zi, era oarecum de așteptat, la grea muncă s-a înhămat... Dar iată, m-am înșelat. Ai postat imediat acest nou sonet despre trei existențe parelele, Doamne, și toate trei la fel de haotice și rebele... | |
| = Competiție | Adrian Munteanu [29.Mar.04 17:57] |
| Mult prea bună, răbdătoare și constantă Luminiță, Aproape că am senzația comunicării simultane, întratât de promt a venit lectura ta, bucuria adăstării comune în pragul unor simțiri care nu ne sunt străine. Ca să nu mă repet, n-am să mai mulțumesc, dar trebuie să știi că întotdeauna această sintagmă îmi stă pe buze, iar prezența ta îmi dă curajul de care nu întotdeauna m-am simțit pătruns. În privința apariției mele de fiecare zi, trebuie să-ți mărturisesc că , în primul rând, este vorba de o competiție cu mine însumi și nu am de gând să mă abat de la ideea inițială. Voi prelungi drumul cât mai mult posibil, până când voi mai fi încă sănătos. Ce-ai zice dacă aș spune " până la infinit ". Poate e prea mult, dar e, oricum, poetic. | |
| = Un timp al nimanui | Codrina Verdes [29.Mar.04 18:30] |
| "Mai jos de mine scurmă neputința De a străpunge verbul care moare." Acelasi omniprezent sonetist, care incropeste "un timp al nimanui"...de ce nu si dincolo de infinit ? | |
| = încă o zi care nu a trecut fără să-i simt parfumul | Farcău Pavel [29.Mar.04 23:42] |
| Încep să mă întreb D-le Adrian dacă acest drum îngust, pasărea, floarea sunt reperul suficient către ființa deplină, către fixarea acelor "haotice inele" ?...m-a impresionat structura chiastică cu accente pascaliene, a infinitului mare "Mai sus e altă lume de odoare", și a infinitului mic (prezent în om) "Mai jos de mine scurmă neputința De a străpunge verbul care moare." pentru o "critică" mai consistentă, va trebui să reiau într-o zi toate sonetele de la capăt, din păcate clipele sunt atăt de fragile, se succed cu atîta repeziciune...parcă am trăi un prezent "etern trecut", dacă merge sintagma asta. am luat la cunoștință "critica" d-voastră cu privire la ultima mea poezie, o să fac unele modificări, cel puțin, o să vă argumentez acolo unde ați intervenit, vă invit cu acestă ocazie să mai treceți o dată ochiul d-voastă critic asupra ei, dar mai ales asupra posibilelor mele lămuriri, pe care sper să le scriu mîine... să ne re - citim cît mai curînd cu respect Paul (prefer să mi se spună Paul, Pavel sună parcă prea oficial) | |
| + chapeau! | Alina Manole [30.Mar.04 18:41] |
Excelent versul de final: "Când încropesc un timp al nimănui". Tot respectul, maestre! M-ai convins, voi fi un cititor fidel al sonetelor tale! | |