| = Seiendes | Stefan Bolea [27.Apr.04 16:59] |
| Atata timp cat vorbesti despre el, haosul este. Vezi Heidegger, Introducere in Metafizica. Deci ultimul vers nust e chiar oximoronic. | |
| + rezolvarea teoriilor | Liviu Nanu [27.Apr.04 16:55] |
| Ca de obicei stimate domnule Adrian ne răsfățați cu un text valoros. Am trecut acum o lună prin Brașov și m-am gândit la dumneavoastră. Sper să mai ajung în vară și dacă nu aveți nimic împotrivă poate îmi faceți bucuria unei discuții. Deocamdată am un brașovean aici, în orașul meu care vă cunoaște și mai discutăm din când în când. E vorba de Liviu Comșia. Dar astfel de discuții nu-și au locul aici eventual pe mail în măsura în care nu vă deranjează. [email protected] | |
| = Filozofie și poezie | Adrian Munteanu [27.Apr.04 17:48] |
| Stefan, Este adevărat ce spui, dar îți mărturisesc că nu scriu cu dorința de a cerifica niste adevăruri filozofice. Dacă aș fi avut această intenție poate m-aș fi apucat de cercetări de specialitate. Haosul este in tot și noi suntem partea lui integrantă. În acccentul pus doar pe haosul din mine, ca personaj ce se definește, aș fi vrut să se intuiască și segmentul căutării de sine. La urma urmelor, sunt două entități diferite. Dacă mă critică filozofii, poate am șansa să mă laude poeții. Pe amândouă nu cred că reușim să le facem | |
| = O mână de prieten | Adrian Munteanu [27.Apr.04 17:55] |
| Liviu, Eu sunt cel care trebuie să mulțumesc pentru cuvintele întotdeauna încurajatoare. Plus poezia ta pe care o citesc întotdeauna cu satisfacție. Oricând voi fi bucuros sa ne cunoaștem. Am reținut e-mailul. Salutări domnului Liviu, cu regretul meu că nu mai este la Gazeta de Transilvania. Acolo mi-aș fi publicat cu drag unele încercări de-ale mele , iar Liviu Comșia m-ar fi întâmpinat cu deschidere și cu bunăvoință. Să ne auzim și să ne vedem cu bine. | |
| = "sunt zile-n care, să spui prea multe-i prea puțin..." | Farcău Pavel [27.Apr.04 20:20] |
| dragă Adrian, acum vin de la un examen, sunt frînt de oboseală (de fapt eram, pînă să citesc acest sonet 42), azi mă voi mulțumi doar să contemplu, nimic mai mult,...nici un comentariu nu e necesar aici...pur și simplu, versurile sunt năucitoare...stau și mă pierd... vă mulțumesc de trecere peste ultima mea poezie, pe care am scris-o într-un moment de scîrbă, doamne cîte poți să vezi la tv., nu am avut timp ca să mai postez măcar o mulțumire, dar cu gîndul v-am fost aproape....mereu aproape...mîine mai am un examen...iar apoi vreo 5 zile libere....cu siguranță, o să-mi las "umbra" peste sonetele ce vor veni...peste "un alt haos al aceluiași".... vă urez de-acum tradiționalul: să ne re - citim sănătoși | |
| + nivel 120 | Anca Anghel Novac [27.Apr.04 23:59] |
| Adrian, poeziile tale dau bogatie acestui site iar prezenta ta e o bucurie pentru noi toti. Iti multumim pentru oportunitatea pe care ne-ai oferit-o de a-ti citi poemele "la cald", adica tocmai scrise, de a te cunoaste si recunoaste din cuvinte si de a invata de la tine despre cum se poate trai pur si simplu scriind. De azi inainte poti da tu insuti stelute textelor care merita sa intre in atentia tuturor. Iti multumim pentru poemul de mai sus precum si pentru toate sonetele postate pana acum. Spor la scris. Cu multa consideratie, Anca Anghel Novac | |
| = felicitări | Farcău Pavel [28.Apr.04 10:38] |
| vreau eu să fiu primul care vă felicită, dragă Adrian... responsabilitățile vor fi acum mai mari, dar și satisfacțiile.... numai bine | |
| = autoanaliză | Alexandra Alb [28.Apr.04 14:06] |
| Ființa care își cercertează toate ascunzișurile, într-o continuă căutare, se surprinde în atâtea registre... E atâta psihologie și filosofie în aceste sonete, e atâta pace chiar și când aparent e zbucium, e alunecarea dulce prin fluidul lor și staționările pe trepte ale analiticului; găsesc remarcabil cum autoanaliza dvs. devine pentru ceilalți prilej de introspecție. | |
| = Felicitări | Maria Prochipiuc [28.Apr.04 15:31] |
| Felicitari pentru nivel! Meriți cu prisosință | |
| = Surpriză pentru cugetul răvășit | Adrian Munteanu [28.Apr.04 15:45] |
| Anca și tuturor celor prea buni, Dacă, printre meandrele cuvintelor, transpare câte ceva din ființa și zbaterea mea fără prea mult răgaz e un mare punct câștigat. Sunt și alte nuanțe care nu pot ajunge până la bucuria cuvintelor. Cum ar fi sentimentul pe care îl am acum față în față cu acest gest ce mă onorează și îmi dă încredere. Mulțumesc tuturor celor care au bunăvoința să citească și încercările mele, sper să nu am niciodată căderi și neputințe. Aici, Anca, ai intuit începutul zbaterii și speranței personale : cred că scrisul are putea să mă salveze. Depun mărturie că străduința, dusă adesea dincolo de micile spaime și deziluzii zilnice, dincolo de înfrângerile ivite câteodată în cuget, ar putea fi un neașteptat de complet remediu, într-un veac în care prea multe ne stau împotrivă. Încă odată, mulțumiri respectuoase. | |
| = Felicitari | Adrian Erbiceanu [02.Oct.05 19:06] |
| Adrian, Versurile tale, care par de o simplitate dezarmanta, stralucesc de inteligenta si sunt o adevarata reflectare a unor stari sufletesti traite cu intensitate. Nu numai ca dai o viata noua sonetului dar, cum e usor de vazut, rima isi recapata rolul pe care il merita. Felicitari! Stefan, in primul comentariu facut la acest Sonet, mentioneaza ca ultimul vers "e chiar oximoronic". Ca sa-l pot intelege, am intrat pe fisa lui si am citit poezia intitulata: :"La rascruce.Singur". Oameni buni, omul cere si are nevoie de ajutor! Vorbesc foarte serios! Are tendinte, clar exprimate, de sinucidere. Nu e nimeni, pe acolo, prin preajma lui, sa-i intinda o mana, sa-l scoata din starea deprimanta in care se afla?! Adrian, imi cer scuze pentru aceasta digresiune, dar faptul ca esti atat de citit, m-a facut sa ma folosesc de subsolul acestei pagini, pentru a trage semnalul de alarma mentionat. Tie, Adrian, felicitari pentru evolutia atat de rapida pe scara "Agoniei". | |
| = Nazuinte | Adrian Munteanu [28.Apr.04 19:01] |
| Adrian, Prea frumos, chiar emotionant. In acest moment inteleg dificultatea sportivului care spune mereu ca e mai usor de castigat un trofeu decat sa-l pastrezi. Sper sa ma mentin, bun sau rau cum sunt, cu energie si speranta in salvarea prin scris. In privinta lui Stefan, marturisesc ca nici eu n-am inteles cuvantul, dar am luat-o pe seama nepriceperii mele. Cine stie daca Agonia nu este o noua cale de a salva oameni. Asa ar trebui sa nazuiasca sa fie. | |