| = timpul, copil obosit | Diana Mitrut Georgescu [30.Apr.04 08:15] |
| Parcă te cunosc de undeva! Nu știu pentru care motiv, citind versurile tale, am avut impresia că citesc versuri pe care, parcă le-am scris cândva. Mi-a plăcut mult și ce bine ar fi dacă am putea adormi timpul...l-am alerga puțin, să-i facem poftă de somn... Din păcate el fuge din ce în ce mai repede. Inima ta de piatră sihastră de-ar învăța limba cireșilor tineri...poate ar ține cândva în brațe timpul obosit, copil | |
| = Virgil | Elia David [30.Apr.04 12:17] |
| Virgil, mi-a placut poezia ta - sensibila. Uneori pari atat de vulnerabil, incat cine ar putea tine urma cuvintelor... Pe de alta parte, esti indragostit iremediabil de poezia misterului... Alta data, iti tuna si fulgera. Dar acum ma bucur de piatra sihastra, de timpul copil si de acest poem in limba ciresilor tineri... Pe curand. | |
| = "...poeme abstracte în limba cireșilor tineri" | Farcău Pavel [30.Apr.04 15:52] |
| bună Virgil, nu știu cum se face că-ți postezi versurile parcă pe sub o cortină, sau poate nu sunt eu pe fază... o mică problemă cu versul "tăcut puțin înhibat "...cred că e totuși "tăcut puțin inhibat"....ce să zic...o atmosferă specială ai creat aici, mai elas că eu sunt sensibilizat de tot ce-nseamnă timp, trecere, ...m-au impresionat în mod special versurile "conul de umbră al inimii mele de piatră sihastră"...."vorbesc cu mine însumi despre mistica numărului trei "...." prea multă lumină și joc risipit"... excelentă viziunea ta, ca de obicei... | |
| = parere, | Mae Stanescu [30.Apr.04 17:26] |
| uite, eu zic ca e o poezie slabuta, debilitata, este chiar acel "copil obosit"... si cum poti pune pe seama copilului acest culpabilitate a "jocului risipit"? "incep sa fac lucruri de o semnificatie indoielnica", nazdravana de mine, unde ma duce gandul... albastru nu poate fi indoielnic, ce zici?:) hei, hei, copilarindu-te. | |
| = cititorilor mei | Virgil Titarenco [30.Apr.04 19:56] |
| Nu știu, nu știu Diana. Poate e doar o impresie. Elia,... Paul, poate e necazul cu fusele orare, ne tot răsturnăm din noapte în zi. Mulțumesc pentru atenționare. Nu știu cum mi-a scăpat. Mae, azi îmi pari a fi în "mood" de joacă. Mulțumesc tuturor că v-ați irosit cîteva clipe și pe acest text debil.. ;) | |
| = Debil? | Cristina Shtirbu [01.May.04 14:47] |
| "Acest text debil"... hm! Mashti, mashti? :))) Ptiu, bata-te-ar norocu', da' modest mai eshti! De ce le place unora sa fie numitzi: "nebunu' naibii!" "ala?! ala e un cretin!" da' cu sens pozitiv, desigur. Poate pentru ca toti tanjim sa fim diferiti. Ne roade ca facem parte din aceeashi rasa, pe care o uram cateodata (si o uram pt. ca avem pretentii, iar lumea nu se potriveste cu pretentiile noastre). Si atunci ne purtam intr-un anumit fel... numit artistic de multe ori, care simtim noi ca ne deosebeste. Si eu daca rezonez cu textul tau inseamna ca sunt si eu debila? :)) Pentru ca, sincer, imi place! Timpul E inutil ca si concept, pentru ca doar noi trecem, dar avem nevoie sa credem ca el trece. Tuturor ne fuge mintea la "lucruri de o semnificatie indoielnica". Ne umbla gandurile in cap ca trenurile, si din cand in cand mai si suiera! :))) Insa doar unii umbla cu creionul in gat (sau cu tastatura), ca sa le surprinda in nebunia, dar in acelasi timp, frumusetea lor. Nu-ti mai cere osânda de la Dumnezeu! Ti-a dat deja! ;) | |
| + poezia, ca revelatie | Dan Mitrut [05.May.04 15:37] |
| ti-am urmarit obsesia despre timp pe parcursul poemelor. aici timpul se intoarce nevinovat in matca primordiala "uneori adoarme la mine în brațe ca un copil obosit vinovat de prea multă lumină și joc risipit" apoi totul devine de o respiratie poetica deosebita: gandul rupt pulseaza in inaltare: "și încep să fac lucruri de o semnificație îndoielnică poate albastră vorbesc cu mine însumi despre mistica numărului trei scriu poeme abstracte în limba cireșilor tineri și mă îndrăgostesc așa fără temei inutil" iesirea din obsesie si tipar se realizeaza prin everturarea contrariilor si atunci lumea din jur se transforma. e o poezie excelenta, pacat ca trebuie sa contrazic unele pareri anterioare, neatente poate, la rima cosmosului launtric felicitari cu respect Magul | |
| = Elohim, Elohim! | Andu Moldovean [24.Jun.04 14:24] |
| Dupa comentariul Magului ar mai fi doar putine de spus. Virgil devine, fara indoiala, acum ca este insusi "Profetul" :-) un membru marcant al acestui portal. El incearca diferite stiluri in poezie, este fara indoiala un intelectual, ne delecteaza cu incursiuni in locuri in care poate multi dintre noi nu ne-am aventura. Scrie mult "cu capul", si scrie din ce in ce mai bine. Eu stiu ca intr-o zi Virgil nu va mai scrie si apoi va scrie din nou. Poezie implinita, cu evidente influente in stil si exprimare, dar care nu stirbeasc nimic din perfectiunea intruparii in cuvinte... poate doar un singur colt, pentru ca, nu-i asa, cu totii sa ne intrebam ce poem perfect ar fi fost, daca n-ar fi avut un colt spart. Numai bine! Arcturus. | |